Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii se țin departe de biserică este ipocrizia pe care o văd în ea. Într-un aeroport, un tânăr a aflat că un alt călător este creștin. A observat: „Nu vreau să am de a face cu creștinii. Sunt toți niște ipocriți. Îmi este foarte bine și fără ei.” Ce răspuns crezi că ar fi mai potrivit pentru un asemenea mod de gândire? (Poate că o replică sau un argument nu este cea mai bună soluție.)

 

Cum ai răspunde? Te simți ofensat când oamenii vorbesc așa? Cât de mult ar fi afectată reputația de creștin dacă ai recunoaște: „Ai dreptate. Sunt un ipocrit. Nu suntem toți?”

 

„Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte, de teama celor tăiați împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în fața tuturor: «Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, cum silești tu pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?»” (Galateni 2:11-14)