În cursa de alergare Pentru mulți elevi de liceu, cursa anuală națională este o ocazie mai puțin inspiratoare. Jurnalistul sportiv englez Ian Stafford – recunoscând că nu i-a plăcut niciodată să alerge de dragul alergării – relatează experiențe legate de cursele liceene. De fapt, într-un an, Stafford și un grup de prieteni au încercat să stabilească recordul pentru cel mai lung timp de cursă. Totuși, în anul terminal, el s-a hotărât să vadă cât de bine se putea descurca. Şi-a făcut planul să înceapă cât de rapid putea – cel puțin, ar fi putut spune că a condus pe o parte din traseu – și apoi să vadă ce avea să se mai întâmple. Pe măsură ce se desfășura cursa, Stafford nu a mai reușit să țină ritmul, însă a fost nevoie de mai mult timp pentru a fi ajuns din urmă de concurenții săi. Apoi, a fost surprins să constate că a terminat pe un demn loc al optulea.

 

Câțiva ani mai târziu, Stafford – care încă nu este un fan al alergării – a fost convins de un prieten să se înscrie la Semimaratonul Lambeth, în sudul Londrei. Întrucât nu era un atlet constant, pe formularul de înscriere a fost nevoit să aproximeze timpul în care ar reuși să parcurgă distanța. Ajungând la startul cursei, a descoperit că timpul estimat de el îl plasa printre cei mai rapizi participanți, astfel încât i s-a acordat un loc de frunte, printre cei 3 000 de alergători.

 

Înțelegând situația și minimele șanse de a reuși să concureze la acest nivel, Stafford s-a hotărât să adopte tactica din liceu. La focul de armă, a țâșnit cât de repede a putut. Numai că, de data aceasta, alergătorii serioși din jurul său au ținut pasul cu el, iar el a pierdut teren, terminând cam pe locul 300.

 

Câteva luni mai târziu, Stafford s-a amuzat să ia în mână o copie a unei noi cărți – Fitness: Trucuri de antrenare pentru alergătorii de distanță. „Este unul dintre cele mai exasperante cazuri la care mă pot gândi”, scria Stafford. Fotografia de pe copertă surprindea Semimaratonul Lambeth, în care el se afla în fruntea alergătorilor, imediat după start.

 

Așa cum o atestă orice alergător, începutul unei curse nu reprezintă întreaga poveste. Una dintre bucuriile sportului este nesiguranța dintr-o cursă sau un joc. Până când se termină, până ce expiră timpul, mai este încă loc pentru o înaintare, o regresie, un joc de ultim minut sau o răsturnare de situație. Startul bun este important, însă implicarea trebuie să se mențină până la sfârșitul cursei și până la victoria joculu