Universul a fost creat și își menține echilibrul într-un mod inexplicabil. Ordinea din univers arată indubitabil existența unui invizibil genial Arhitect cu un intelect hiperdezvoltat, care a creat întregul sistem. Este deosebit de greu de conceput că această ordine și existența ființelor inteligente provin din inexistența gândirii, respectiv din substanțe anorganice, pe calea unor simple „întâmplări”.

 

Se pot constata exactități și coincidențe incredibile în determinarea echilibrului perfect al Universului. Iată numai câteva dintre aceste „minuni” inexplicabile.

 

Imaginează-ți Pământul ca pe o gigantică navă spațială cu mai bine de 7 miliarde de oameni la bord. Noi „circulăm” prin spațiu cu o viteză de circa 30 km/s, deci cu mai bine de 100 000 km/h. Ce înseamnă aceasta? O viteză cam de treizeci de ori mai mare decât a celor mai rapide avioane cu reacție. Deplasându-ne cu viteza aceasta, am putea ajunge de exemplu de la București la Cluj cam în 15 secunde sau la Satu-Mare în 20 de secunde!

 

Dacă viteza ar fi de trei ori mai mică, orbita s-ar modifica, Pământul ar ajunge mai departe de Soare, iar temperatura de la suprafața sa ar fi prea scăzută și nu ar mai asigura condiții de viață pentru oameni. O viteză de două ori mai mare ar determina o modificare a orbitei, care ar însemna o apropiere prea mare de Soare și, deci, o temperatură mult prea mare. De exemplu, pe Venus, care este numai cu 28% mai aproape de Soare, temperatura este atât de ridicată, încât plumbul s-ar topi în orice loc s-ar afla pe suprafața planetei.

 

Soarele are ceea ce oamenii de știință numesc ecosferă – o zonă în care poate fi situată orbita unei planete pe care poate exista viață, în forma în care o cunoaștem noi pe Pământ. Numai Pământul are de a face cu această zonă în sistemul nostru solar. Dintre toate distanțele orbitale posibile, Pământul o are pe cea mai potrivită pentru dezvoltarea vieții.

 

Dacă temperatura medie a suprafeței Pământului ar fi mai mare de +25°C, ar exista posibilitatea ca vaporii de apă să se amestece cu dioxidul de carbon din atmosferă, astfel încât radiațiile infraroșii să nu mai fie lăsate să se împrăștie în atmosferă și astfel să încălzească Pământul la o temperatură apropiată de aceea a lui Venus, temperatura de topire a plumbului. Din fericire, interacțiunea dintre vaporii de apă în curs de condensare și elementele atmosferei a fost de așa natură încât vaporii calzi au servit pentru a diminua conținutul de dioxid de carbon din atmosferă, iar norii formați din apa rezultată au servit ca filtru și reflector pentru razele calde ale Soarelui, înainte să ajungă la suprafața pământului, menținând astfel o temperatură optimă, necesară pentru o planetă locuibilă.

 

Dacă Pământul ar fi cu 5% mai aproape de Soare, ne-am prăji din cauza efectului de seră, iar dacă ar fi cu 1% mai departe de Soare, am îngheța.

 

Dacă orbita Pământului ar fi ceva mai eliptică, am îngheța și ne-am prăji în cursul unui an, din cauză că intervalul dintre îngheț și fierbere este sub 2% din intervalul mediu de temperatură măsurat în Univers.

 

Universul întreg este uimitor de fin reglat pentru a menține viața. Iar Pământul este încă o dată o mărturie despre faptul că tot ce a ieșit din mâinile Creatorului celui Atotputernic a fost făcut pentru binele și fericirea oamenilor.


Părerea mea