Aţi auzit despre nisipurile mişcătoare? De departe nimic nu pare straniu, nici periculos. Arată ca nisipul de pe plajă, au aceeaşi culoare. Când calci pe acest „teren vrăjit”, îi simţi numaidecât efectul de capcană. Te tot afunzi, încet, încet, până când nisipul te înghite. Degeaba te zbaţi, degeaba încerci să te menţii la suprafaţă. În nisip nu se poate înota. Dacă nu intervine la timp cineva din afară, eşti pierdut.
       Aşa este şi păcatul în general şi în special cel al imoralităţii. Feriţi-vă de „terenurile vrăjite” ale păcatului. Mulţi tineri şi multe tinere s-au pierdut acolo. Aţi citit în Biblie despre Dina, unica fiică a lui Iacov. Probabil pentru că nu avea surori, s-a împrietenit cu fetele păgâne, canaanite. O dată, doar o dată, s-a dus să le facă o vizită în oraşul lor. Probabil că era o zi de sărbătoare, cu multă muzică şi cu paradă. Totul părea atât de frumos! Dar ea a călcat pe nisipurile mişcătoare. Câte lacrimi au curs! Câte vieţi au fost curmate!
       Dar vreau să amintim şi de un alt tânăr, care locuia în Babilon. Nu a ales el oraşul acesta. A fost dus acolo fără voia lui. Erau atâtea ispite pentru un tânăr ca el, mai ales că era chipeş, era înţelept, era şeful de promoţie în şcoala imperială. Şi încă ceva: nu-l vedeau nici părinţii, nici comitetul comunităţii. Dar el a rămas curat. De ce? Ştia să-şi aleagă prietenii, cărţile, ştia să se roage. Babilonul nu l-a putut înghiţi – era „legat” de cer!
       Care sunt sursele de ispită atunci când vine vorba de relaţii cu persoane de sex opus?

Părerea mea