Cine este Cel ce vine?

 

Naşterea lui Isus în Betleem, sărbătorită cu atâta fast şi zgomot de întreaga creştinătate la sfârşitul fiecărui an, a fost doar începutul vieţii Sale ca om. Pruncul din iesle a crescut, cum cresc toţi copiii, a ajuns un om matur, a mers din loc în loc, făcând bine oamenilor, a murit pe cruce, apoi S-a întors la cer, unde Se află acum. Minunat, dar nu e tot. „Acest Isus” (Faptele apostolilor 1:11) va veni din nou pe pământ. Numim acest eveniment „a doua venire”, sau „revenirea lui Isus”.

 

Dar atunci nu va mai veni ca un copilaş neajutorat, într-o iesle. Nici ca un băieţel în creştere sau ca un predicator ce umblă din loc în loc. Nu va mai purta coroana de spini, nu va mai fi batjocorit, lovit sau scuipat. Nu va mai purta mantaua purpurie a batjocurii şi nu va mai fi condamnat pentru că e rege. Nu va mai muri pe cruce ca un osândit. Nu va mai avea înfăţişarea unui om oarecare.

 

Şi totuşi acest Isus „va veni”. De data aceasta, în strălucire şi slavă, însoţit de mii de îngeri şi purtând coroana biruitorului. Pentru mulţi, ziua aceea va fi cea mai minunată din viaţa lor, fiindcă L-au aşteptat. Pentru alţii va fi ceva groaznic, pentru că, voit, ei I-au întors spatele. Fiecare dintre noi se va afla atunci ori într-un grup, ori în celălalt.

 

Eram în Anglia, într-o gară care este un mare nod de cale ferată, la vest de Londra.

– Depărtaţi-vă de marginea peronului! s-a auzit la staţie vocea şefului de gară. Se apropie trenul!

M-am uitat în lungul liniei. Undeva, foarte departe, se zărea un punctişor; ceva mai aproape, luminile roşii ale semafoarelor. Dar punctul creştea rapid, până ce a luat forma unei locomotive care se făcea tot mai mare şi care a trecut prin staţie cu o viteză de peste 160 km/h, lăsând în urmă un vârtej ca un uragan.

Dacă n-ar fi fost anunţul acela, şi eu, şi alţii care stăteau lângă linie am fi fost pur şi simplu „traşi” de curentul format de uriaşul de oţel.

 

Isus vine, dar când? Cum putem şti? De-a lungul „drumului” sunt multe „semafoare”, iar vocea „Şefului gării” se aude clar: „Mă voi întoarce” – este mesajul Lui în Ioan 14:3. „Da, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:20). Nu ştim exact când. „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni”, spune Isus în Matei 24:36. Dar semnele ne arată că venirea Lui s-a apropiat. În trei dintre cele patru Evanghelii este câte un capitol în care sunt menţionate aceste semne – Matei 24, Marcu 13, Luca 21.

 

Catastrofe în lumea naturală; războaie şi lupte între popoare, semne în soare, lună şi stele, vestirea Evangheliei în toată lumea – toate acestea ne spun că marele eveniment se apropie. Isus nu vrea să fim luaţi prin surprindere. „Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24:33). Şi avertizarea sună clar: „Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte” (Marcu 13:23).


Părerea mea