O ceremonie de căsătorie

 

Ce se întâmplă la o nuntă? Ceremonia este cea care îi face pe mire şi pe mireasă să se hotărască să se căsătorească unul cu altul? Nu, hotărârea aceasta au luat-o când s-au logodit. Oare nunta îi schimbă cumva pe cei doi sau le schimbă sentimentele unul faţă de celălalt? Nu. Sentimentele lor s-au dezvoltat treptat şi, la nuntă, sunt deja bine statornicite.

Atunci, de ce este aşa de importantă această ceremonie, dacă, de fapt, nu aduce nimic deosebit? Un bărbat şi o femeie s-au cunoscut, au început să ţină unul la celălalt; iubirea lor a crescut şi i-a făcut să se hotărască să întemeieze un cămin – să-şi facă o familie a lor. Ei vor să-şi împartă bucuriile unul cu altul, îşi fac planuri de viitor. Ceremonia le dă prilejul să facă un angajament în prezenţa unor martori şi să anunţe public hotărârea lor de a se căsători. Ceremonia de nuntă este o ceremonie de unire.

În biserica lui Dumnezeu mai există o ceremonie de unire. Când ne predăm lui Isus şi legătura noastră cu El devine tot mai strânsă, dorim ca toţi să ştie acest lucru.

Botezul este un mod de a spune în faţa tuturor că  ne-am hotărât să fim ai lui Dumnezeu cu totul. Este mărturisirea publică a credinţei noastre în Domnul; este un mod de a le spune celor din familie şi prietenilor că am murit faţă de păcat şi ne-am hotărât să ducem o viaţă nouă în Hristos, că vrem să aparţinem „trupului Său”, care este Biserica.

Predicatorul din pustie ajunsese vestit. Se strângeau oameni veniţi din toate părţile ca să-l asculte pe Ioan Botezătorul. Soliile sale pline de putere îi îndemnau să se pocăiască şi să înceapă o viaţă nouă. Dacă se pocăiau cu adevărat, Ioan îi îndemna să se boteze în apa Iordanului.

Cam în vremea aceea, Isus Se pregătea să plece din casa părintească, de la Nazaret, pentru a-Şi începe lucrarea publică. Şi, într-o bună zi, S-a oprit la Iordan şi i-a cerut lui Ioan să-L boteze. Ioan şi-a dat seama că în viaţa lui Isus nu existase niciun păcat, deci nu avea de ce să Se pocăiască şi nici de ce să-Şi arate public pocăinţa, botezându-Se. Aşa că Ioan s-a împotrivit şi I-a spus: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”

Dar Isus a stăruit. A vrut să dea un exemplu pentru urmaşii Săi, chiar dacă El nu avea nevoie să fie botezat. De asemenea, dorea să se ştie că El aprobă acest ritual al botezului, ce trebuie împlinit de orice om care Îl primeşte pe Isus ca Mântuitor.

Isus a fost astfel botezat în Iordan. Când a ieşit din apă, Duhul Sfânt a venit la El, în chip de porumbel, iar din cer s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17).

Aceasta a fost o ocazie în care cele trei Persoane ale Dumnezeirii – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – S-au unit pentru a-Şi arăta aprobarea faţă de botez, aşa cum fusese împlinit în viaţa lui Isus. Lucrul acesta se potriveşte şi cu îndrumarea pe care le-a dat-o Isus ucenicilor Săi, de a boteza în întreitul Nume al Dumnezeirii (Matei 28:19).


Părerea mea