Citatul de la rubrica Flash ne determină să ne gândim cât de greu i-a fost Anei să renunțe la fiul ei.

„Rugăciunea Anei a fost ascultată. Ea a primit darul pe care îl ce- ruse cu atâta ardoare. Privind la copil, ea l-a numit Samuel, «căci de la Domnul l-am cerut». Îndată ce copilul a fost destul de mare pentru a fi despărțit de mama lui, ea și-a împlinit juruința. Își iubea copilul cu tot devotamentul inimii de mamă…, dar ea îl primise ca pe o comoară consacrată lui Dumnezeu și nu voia să oprească ce era al Dătătorului.” (Patriarhi și profeți, pp. 570, 571)

Samuel era darul prețios primit de la Dumnezeu, iar Ellen White afirmă că Ana „își iubea copilul cu tot devotamentul inimii de mamă”. Imaginează-ți cum e să renunți la cineva pe care îl iubești, în virtutea faptului că pe Dumnezeu Îl iubești și mai mult. Samuel era o comoară pentru Ana, cu toate acestea, ea nu voia „să țină pentru ea ceea ce era al Dătătorului”. Ce crezi că ai fi făcut în locul Anei? Cât de dispus ești să faci chiar și sacrificii mici din dragoste pentru Dumnezeu?