Meditează la gândurile de încheiere ale capitolului 6 din Tragedia veacurilor:

„Credincioşi Evangheliei, boemii au aşteptat în noaptea persecuţiei lor, în cea mai întunecată oră, îndreptându-şi privirea către orizont, ca nişte oameni care aşteaptă dimineaţa. Soarta le-a hărăzit să treacă prin zile grele, dar… şi-au amintit de cuvintele pe care Huss le spusese pentru prima oară, repetate apoi de Ieronim, că trebuie să mai treacă un secol înainte de a se crăpa de ziuă. Acestea au fost pentru taboriţi (husiţi) ceea ce au fost cuvintele lui Iosif pentru seminţia lui Israel din casa robiei: «Eu voi muri, dar Domnul vă va vizita şi vă va scoate de aici»” (p. 119).

Roagă-te, punându-ţi următoarea întrebare: „Doamne, când mă confrunt cu greutăţi şi persecuţie, cum pot avea hotărârea unui martir?”


Părerea mea