Altarul muncii

 

Gen. 3,19; Ex. 25,10-30.38; Dut. 16,15; Prov. 21,25; Eces. 3,12.13; 9,10; Ierm. 1,16; 1 Cor. 10,31; 15,58; Gal. 5,22-26.

 

Munca vine din Eden, ca o binecuvântare,

Modelând un caracter, în altar de închinare,

Strângând, zilnic, dintre spini, cu sudoarea părtășiei,

Roada Duhului cel Sfânt, cu nădejdea veșniciei.

 

Munca e un dar ceresc, o manta duhovnicească,

Un lăuntric foc de dor și iubire părintească,

Numai leneșii îi pierd, printre pofte, strălucirea,

Zornăind ca frunza-n vânt, ce-și așteaptă putrezirea.

 

Munca-i un belșug de har, cu izvor de nemurire,

Revărsând peste pământ, hristică mărturisire,

Printre semeni, undelemn pentru-al inimilor sfeșnic,

Bucurându-se deplin de Lumina Celui Veșnic.

 

Munca-i al credinței jug, invitație divină,

De-al sluji pe Dumnezeu, dintr-o dragoste deplină,

Și ca rod al jertfei Lui, să se bucure de tine,

Oferindu-ți Nou Pământ, Cel ce în curând revine.

 

Cornel Mafteiu

București, 08.12.2020