Vești misionare – 29 august 2020

Vorbind cu mult curaj în Finlanda

de Andrew McChesney

Simo Vehkavuori, care are nouăsprezece ani, a început să-și regândească perspectiva asupra vieții atunci când le-a făcut o vizită unchiului și mătușii lui, amândoi adventiști de ziua a șaptea, în Suedia. Adolescentul finlandez și-a adus aminte că nu își respectase promisiunea pe care I-o făcuse lui Dumnezeu la tabăra de vară din urmă cu trei ani și se întreba îngrijorat: „Oare am pierdut harul lui Dumnezeu?”
Într-o noapte, el a mers în grădină, a îngenuncheat lângă o tufă de liliac și, printre lacrimi, a început să se roage: „Isuse, dacă încă mă accepți, dacă astă-seară este timpul potrivit să-Ți predau inima mea, Te rog, arătă-mi! Poate că vei trimite o stea căzătoare pe care să o văd.”

În timp ce se ridica de pe genunchi, o uriașă stea căzătoare a luminat cerul nopții. Când s-a întors acasă, la mica fermă a familiei lui, în Finlanda, oamenii din localitate au aflat repede despre decizia sa de a-L urma pe Dumnezeu. Unii l-au luat în derâdere, iar Simo a început să se întrebe dacă era bine să fie atât de deschis cu privire la credința lui.
Într-o seară, o doamnă, inspector contabil, a venit pentru verificările obișnuite, în timp ce Simo mulgea vacile în grajdul din cărămidă al fermei tatălui său. Ea auzise de convertirea lui și i-a vorbit batjocoritor.
– Ascultă, o pasăre mi-a adus pe la ureche un zvon, a spus ea, în timp ce Simo mulgea o vacă. Sper că nu ai devenit creștin, cât ai fost în Suedia. Nu ar fi mai bine pentru tine să mergi la dans și la filme alături de alți tineri și să te bucuri de viață și de lumea asta cât mai mult posibil, la vârsta ta?
Privind spre ea, Simo i-a răspuns:
– Dragă prietenă, astă seară îți pot spune că în Suedia L-am cunoscut pe Isus ca Mântuitor personal și vreau să-L urmez oriunde mă va conduce.
Abia a apucat să-și încheie cuvintele, când o bubuitură puternică a zguduit grajdul. Vaca pe care o mulgea a căzut la pământ moartă. Celelalte vaci au căzut pe genunchi. Pentru o clipă, peste tot s-a așternut liniștea. Apoi, vacile au început să mugă speriate, mugetul lor asemănându-se cu lătratul unor câini.
Becul, de mărimea unei mingi de golf, care atârna deasupra căzuse la pământ și explodase chiar între Simo și vaca pe care o mulgea. Cizmele de cauciuc pe care le purta îl protejaseră pe Simo de șoc.
Contabila stătea înlemnită pe pavajul de beton. Avea fața palidă. Geanta i se rostogolise într-un jgheab plin cu balegă de vacă. În cele din urmă, a reușit să vorbească:

– Simo, poți să mă ierți pentru cuvintele mele necugetate? (Tonul batjocoritor îi dispăruse.) Când natura își manifestă puterea, suntem ca un fir de praf. Rămâi pe calea pe care ți-ai ales-o.
După o pauză, a întrebat:
– Cum pot găsi și eu calea aceasta?
Simo a hotărât atunci că nu va mai fi niciodată timid în a le împărtăși oamenilor credința lui. În noaptea aceea, îngenuncheat lângă patul său, s-a rugat: „Ia Tu, Doamne, inima și viața mea în întregime și ajută-mă să Te urmez oriunde mă vei conduce.”
Simo, care acum are 84 de ani și este la pensie, a slujit mulți ani ca pastor și conducător al bisericii în Finlanda.