Altarul mijlocirii

 

1 Sam. 12:22-24; Iov 16:20-21; Daniel 10:10-14; Luca 3:21; 5:16; 9:18; 22:31-34; 2 Cor. 10:4; Efes. 1:15-21; 6:12; Fil. 1:3-11; Evrei 7:25; Iacov 5:16; 1 Ioan 5:14-16; Apoc. 12:7-9.

 

Când se ridică fierbinți și senine

Mâinile rugii din inimi creștine,

În mijlocire ca jertfă de sine,

Stau ancorate de cele divine.

 

Când vâlvătaia credinței o cere,

Aripa buzelor prinde putere

De mijlocire cu cel în durere,

Până Hristos le va da mângâiere.

 

Când duhuri rele întunecă zarea,

Ca ochii minții să piardă cărarea,

În rugăciune găsim vindecarea,

Cât pentru noi mijlocește iertarea.

 

Când pentru altul iubirea se pleacă

În mijlocire un timp să petreacă,

Prin rugăciunea oricât de săracă,

Sabia duhului e scoasă din teacă.

 

Când să ne-nghită, Satana se-avântă,

A mijlocirii putere-l înfuntă;

Ruga e arma de dragoste sfântă

Care ne-mbracă în haina de nuntă.

 

Cornel Mafteiu

București, 23.07.2020