Vești misionare – 25 iulie 2020

Un soldat credincios în Polonia

de Slawomir Pacek

Când armata poloneză a început să scoată din uz aparatele de zbor MIG-21 pentru a le înlocui cu altele mai noi, am avut ocazia de a renunța la slujba mea de mecanic pentru o nouă carieră.
Am ales să lucrez pe un post de controlor de trafic aerian și am urmat cursuri intensive timp de șase luni. Dar când am absolvit, oftalmologul m-a respins la controlul medical spunând că am probleme de vedere.
M-a copleșit tristețea și am întrebat: „De ce, Doamne?”
Am sfârșit prin a îndeplini tot felul de slujbe întâmplătoare în cadrul bazei militare. Ocupația aceasta mi-a oferit timp liber din belșug, astfel că am petrecut ore întregi citind Biblia. Dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu devenea tot mai mare.
Acasă, soția mea, Aneta, mi s-a alăturat în citirea Bibliei. Am observat că anumite pagini nu se potriveau cu ceea ce învățaserăm noi la biserică. Am citit că cei morți dorm în pământ, nu în rai sau în iad, și că ziua a șaptea este Sabatul.

Într-o sâmbătă, împreună cu Aneta am decis să mergem la o biserică adventistă. Am convenit să plecăm imediat ce am fi auzit ceva care era în contradicție cu Biblia. Nu am plecat niciodată.
Un pastor ne-a predat studii biblice și mi-am dat seama că era doar o chestiune de timp până când aveam să mă retrag din armată. Mă gândeam că nu puteam să păzesc Sabatul în acele condiții de viață militară. Dar nu au apărut niciun fel de probleme legate de acesta. Mi-a fost ușor să fac schimb de tură cu alți soldați.
După câțiva ani, a apărut o posibilitate de a fi promovat pe postul de conducător al unei unități mobile de radar. Am vorbit direct cu comandantul despre credința mea și despre faptul că țineam Sabatul.
Comandantul a fost surprins.
– De ce nu mi-ai spus că faci schimb de ture cu prietenii tăi? m-a întrebat. Atât timp cât eu voi fi comandant, vei fi liber în fiecare sâmbătă.
Vestea despre credința mea s-a răspândit, astfel că tot mai mulți soldați au început să vină la mine cu întrebări spirituale. Dar adevăratul impact al credinței mele s-a văzut clar atunci când, după 29 de ani de carieră militară, m-am pregătit de pensionare.
Un comandant m-a chemat în biroul lui pentru o discuție privată.
– Am început să citesc Biblia, mi-a spus el. Am să-ți pun câteva întrebări.
Privind în urmă, înțeleg de ce Dumnezeu mi-a închis ușa pentru slujba de controlor de trafic aerian. Dacă aș fi obținut-o, nu aș fi avut timp să studiez Biblia. Nu aș fi fost în situația de a face schimb de ture cu colegii pentru a avea Sabatul liber. Nu aș fi putut să-mi împărtășesc credința cu atât de mulți soldați.
Nu a mers totul conform planurilor mele, dar planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune.