I. Privire generală

Text-cheie: Daniel 10:19.

Pasaje biblice: Daniel 10; Iosua 5:13-15; Ezra 4:1-5; Romani 8:37-39; Efeseni 6:12; Coloseni 2:15; Apocalipsa 1:12-18.

Introducere. Două teme din studiul din această săptămână merită atenția noastră. Una este războiul invizibil care se desfășoară în spatele scenei marelui conflict. Cealaltă temă care apare este asigurarea că în acest război nu suntem singuri. Un prinț biruitor se ridică să lupte pentru noi.

Temele studiului:
1. Un război invizibil. Unul dintre cele mai întunecate aspecte ale marelui conflict dintre bine și rău este războiul invizibil care are loc pe tărâm spiritual. Putem vedea o dovadă a acestei realități în forțele răului care l-au influențat pe împăratul persan să se împotrivească planului lui Dumnezeu de reconstruire a Ierusalimului.
2. Prințul biruitor. În timp ce conflictul se întețește tot mai mult, poporul lui Dumnezeu nu este lăsat singur. Un conducător ceresc puternic și biruitor Se ridică pentru a lupta cu forțele răului pentru poporul lui Dumnezeu și pentru a aduce la îndeplinire planul Său.

Aplicația. Cea mai mare bătălie a vieții noastre nu este împotriva vrăjmașilor vizibili, „împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Deși, din perspectivă omenească, această luptă poate fi un conflict inegal în care pare că toate șansele sunt împotriva noastră, nu avem de ce să ne temem. Isus luptă alături de noi și pentru noi și El ne dă asigurarea biruinței.

II. Comentariu

1. Un război invizibil. Capitolul 10 introduce ultima vedenie din carte, urmând să continue în capitolele 10–12. Este anul 536 î.Hr., al treilea an al lui Cirus, împăratul Persiei. Aproximativ cincizeci de mii de evrei s-au întors în țara lor (Ezra 2); când au început să reconstruiască templul, au întâmpinat o mare opoziție. Samaritenii s-au oferit să participe în proiectul de reconstrucție, dar au fost refuzaţi şi atunci au devenit vrăjmașii cei mai înverșunați ai iudeilor. Ei i-au scris scrisori lui Cirus, prezentându-i pe iudei ca pe un popor răzvrătit și l-au convins pe împărat să poruncească oprirea lucrărilor de construcție (Ezra 4:6-16,23,24). Aflând de la prietenii săi iudei despre această stare de lucruri, Daniel recurge din nou la post și rugăciune. Douăzeci și una de zile se roagă și posteşte pentru cei întorși în țara lor. Dumnezeu îi răspunde prezentându-i în vedenie un „război mare” – este ridicată cortina care desparte realitățile nevăzute de cele care se văd. Profetului i se permite să vadă o mică parte din războiul ceresc ce se desfăşoară în spatele luptelor de pe pământ.
Pe măsură ce vedenia se desfășoară, Daniel află că împotrivirea față de reconstruirea templului nu se limitează doar la aversiunile conducătorilor omenești. Într-adevăr, evenimentele politice în care erau implicaţi iudeii, samaritenii și persanii reflectau războiul nevăzut dintre îngerii lui Dumnezeu și puterile răului. Această relație strânsă între ce se întâmplă în cer și ce se întâmplă pe pământ este una dintre trăsăturile distinctive ale profeției apocaliptice. Îngerul îi dezvăluie lui Daniel că a fost o luptă între Mihail și împăratul Persiei, o luptă care va continua cu Grecia și, implicit, va continua în conflictele militare dintre împăratul de la miazănoapte și cel de la miazăzi (Daniel 11).
În continuarea studiului, să analizăm puțin elementele implicate în acest război. Una dintre ființele cerești, cel mai probabil Gabriel, îi spune profetului Daniel că împăratul Persiei i s-a împotrivit timp de douăzeci și una de zile până i-a venit în ajutor Mihail (Daniel 10:13). În acest punct, trebuie să stabilim dacă această căpetenie a împărăției Persiei, care a îndrăznit să stea împotriva îngerului lui Dumnezeu, era un conducător pământesc sau o putere spirituală. Unii cercetători susțin că împăratul Persiei era Cambyses, fiul lui Cirus, care a fost împărat în Babilon și coregent cu tatăl lui în acea perioadă. Cambyses, despre care se știe că era ostil față de religiile străine, a fost considerat a fi conducătorul care a oprit lucrările de reconstruire a templului. Totuși este dificil să ne imaginăm că un împărat pământesc i s-a împotrivit îngerului lui Dumnezeu până într-acolo încât a trebuit să intervină Mihail. Dar un argument mai puternic pentru a vedea aici o căpetenie supranaturală îl găsim în folosirea în paralel a cuvântului sar „căpetenie” (în engl., prinţ) atât pentru conducătorul Persiei, cât și pentru Mihail, conducătorul poporului lui Dumnezeu. Acest contrast și această împotrivire sugerează că prințul sau căpetenia Persiei ar fi putut să fie o ființă răuvoitoare care Îi stătea împotrivă lui Mihail, Prințul ceresc.
De aceea, acest „mare război” descris aici este un război între Satana, prințul întunericului, care reprezintă interesele vrăjmașilor pământești ai poporului lui Dumnezeu, și Hristos, marele Conducător care îl reprezintă pe poporul lui Dumnezeu. Acest război este centrul marelui conflict între bine și rău, care devine vizibil în relele politice, sociale și religioase de pretutindeni din această lume. Totuși, pe măsură ce forțele demonice se opun tot mai mult îngerilor lui Dumnezeu și insuflă puterile pământești să-i atace pe credincioşii lui Dumnezeu, „marele voievod Mihail” intervine pentru a-i proteja și a-i salva (Daniel 12:1). Înspre El ne vom îndrepta atenția acum.

2. Prințul biruitor. Întotdeauna Mihail apare în Biblie în contextul unui conflict. În Daniel 10, El luptă împotriva căpeteniei răufăcătoare a Persiei; în Daniel 12, El Se ridică pentru a-l elibera pe poporul lui Dumnezeu în scenele finale ale marelui conflict; în Iuda, El Se „ceartă” cu Diavolul pentru trupul lui Moise, iar în Apocalipsa 12, Mihail luptă cu balaurul. Astfel este clar că Mihail este luptătorul ceresc care reprezintă forțele binelui ce înfruntă puterile răului.
Pentru a înțelege mai bine natura și identitatea lui Mihail trebuie să ținem cont de faptul că una dintre cele mai impresionante descrieri ale lui Dumnezeu în Biblie este aceea de luptător. El este numit „Domnul cel viteaz în lupte” (Psalmii 24:8) și „războinic viteaz” (Exodul 15:3). Mulți psalmi Îl omagiază pe Dumnezeu ca războinic biruitor (Psalmii 68). Dumnezeu luptă împotriva vrăjmașilor poporului Său, de exemplu, împotriva egiptenilor, canaaniților, asirienilor și babilonienilor. El poate lupta uneori chiar împotriva poporului Său, lăsându-l în mâna vrăjmașilor când nu respectă legământul făcut cu El. Descrierea lui Dumnezeu ca războinic aduce și speranță, deoarece în viitor Dumnezeu va lupta împotriva popoarelor care i-au asuprit pe copiii Săi (Zaharia 14:3).
Să observăm și că, în contextul în care Dumnezeu este descris ca războinic, apar și unele exclamaţii, de exemplu: „Cine este ca Dumnezeu?” (Exodul 15:11; Ieremia 50:44; Psalmii 35:10; 71:19; 77:13; 80:6,8; Mica 7:18). De aceea, nu este o întâmplare că Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” Semnificația Numelui Său sugerează că El Se identifică cu Dumnezeu, ceea ce este în concordanță cu calitatea lui Mihail de războinic divin. El Se aseamănă cu Dumnezeu într-un mod în care nicio altă ființă cerească sau înger creat nu s-ar putea asemăna. Din acest motiv, Mihail din Daniel este, cel mai probabil, Hristos înainte de întrupare, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
Foarte important este că Ioan Botezătorul L-a perceput pe Isus ca pe o autoritate, Acela care va arde pleava într-un foc ce nu se va stinge (Matei 3:12). Mai târziu, Ioan a crezut că a greșit pentru că Isus alunga demoni și îi vindeca pe bolnavi în loc să pornească războiul împotriva vrăjmașilor poporului Său. Dar Ioan a primit vești de la ucenicii lui care i-au confirmat ceea ce crezuse inițial. Într-adevăr, Isus lupta împotriva forțelor spirituale ale răului. Mai târziu, cea mai cruntă luptă a lui Isus a fost pe cruce, unde a obținut cea mai importantă biruință împotriva răului, nu omorând, ci murind. Pe cruce El a „dezbrăcat domniile și stăpânirile” și le-a biruit (Coloseni 2:15). După ce a înviat, Isus S-a înălțat la cer ca un războinic biruitor, arătând rănile din luptă înaintea universului (Efeseni 4:7,8; Psalmii 68 şi 24).

Noi avem datoria sacră de a continua această luptă alături de Comandantul nostru suprem. Asemenea lui Isus, și noi trebuie să luptăm în acest război spiritual nu omorând, ci murind noi înşine. Armele noastre nu sunt pistoalele și bombele, ci credința și Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:10-18). Noi nu luptăm doar împotriva forțelor din exterior, ci și împotriva păcatului care este în inima noastră. Totuși, „în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). Să continuăm să luptăm până în ziua în care Mihail va veni și va distruge răul în toate formele sale.

III. Aplicația

Imaginează-ți următoarea scenă: în timp ce vizitezi o galerie de artă fotografică observi o poză ciudată a unui bărbat de vârstă mijlocie. Fața lui este crispată. Buzele exprimă tensiune. Pumnii îi sunt încleștați. Fața îi este plină de riduri, dar nu din cauza vârstei, ci din cauza mâniei. Când privești la acea poză, ești cu totul convins că niciodată nu ai putea fi prietenul omului reprezentat în poză, oricine ar fi el. Ești fericit că acel bărbat este doar o poză fără viață, expusă într-o galerie.
Apoi se apropie de tine un ghid, îți spune cine este persoana și îți explică și contextul în care a fost făcută poza. De fapt, este portretul unui avocat. Era în sala de judecată şi apăra o văduvă în vârstă. Femeia era pe punctul de a-și pierde singura bucată de pământ, care urma să intre în mâinile unei companii mari. Prin manevre legale, avocatul acelei companii încerca să îi ia pământul. Poza a fost făcută chiar în momentul în care avocatul văduvei își prezenta argumentele verbale și nonverbale pentru a-l convinge pe judecător să hotărască în favoarea femeii.
1. Cum schimbă contextul modul în care îl privești pe bărbatul din poză? Te-ai simți confortabil să îl ai ca prieten?
2. În ce fel informația despre marele conflict între bine și rău te ajută să înțelegi mai bine imaginea de războinic prin care Dumnezeu este prezentat în Scriptură?
3. Dacă Dumnezeu nu ar fi un „Dumnezeu războinic,” am putea avea asigurarea că răul va fi eliminat pentru totdeauna?
4. Ce efect are asupra vieţii noastre faptul că Isus Hristos este Războinicul care luptă pentru noi împotriva armatelor lui Satana?