PRIVIRE GENERALĂ

Versete-cheie: Neemia 8:8,12.

Pasaje biblice în studiu: Ezra 7, 8; Neemia 1–3; 4:7-23; 5:14-19.

Ezra și Neemia demonstrează ce înseamnă să fii un conducător ales de Dumnezeu. Domnul i-a pus în poziții de influență (Ezra ca preot și Neemia, căpetenie), dar de ei a depins dacă aveau să îşi aducă la îndeplinire misiunile încredinţate. Amândoi și-au luat lucrarea în serios, deoarece erau conștienți de chemarea lui Dumnezeu, Îi erau consacrați și iubeau poporul lui Dumnezeu. Ei și-au dat seama că aveau influență asupra celor cu care veneau în contact. Ei și-au folosit poziția de partea binelui. Mai presus de toate, ei aveau zel pentru Dumnezeu şi lucrul acesta era vizibil. Cei din jurul lor știau că ei Îl iubeau pe Dumnezeu și că își trăiau viața pentru El, consacrați pe deplin. Această loialitate l-a inspirat pe Israel la o relație mai strânsă cu Dumnezeu.
Ezra și Neemia au dat dovadă de curaj. Lor nu le era teamă să facă lucruri de la care alții se dădeau înapoi, ca de exemplu să conducă un grup de robi înapoi la Ierusalim, unde știau că viața avea să fie grea. Ei s-au întâlnit cu cei cu care urmau să plece și i-au încurajat, delegându-le responsabilități în loc să facă ei totul. Ei au fost nişte conducători care au urmărit un scop, care au avut o viziune pentru Israel: ca acesta să fie restaurat și reînviorat. Tocmai de aceea, au fost dispuși să facă totul pentru îndeplinirea acestui vis. Cei doi conducători au dat dovadă și de smerenie. Au fost dispuși să slujească poporului, nu doar să fie slujiţi. Ei nu au așteptat să primească și nici nu au pretins bani pentru lucrarea lor. Viața și conducerea lor ne prezintă principii de slujire și conducere. Dar, cel mai important, de la ei învățăm atitudini și practici pe care și le-au format şi pe care putem să le aplicăm în lucrarea noastră pentru Dumnezeu.

COMENTARIU

Un lucru esențial pentru a fi un conducător de succes sunt obiceiurile pe care ţi le formezi. Dacă un lider pune valoare pe cinste, transparență, sinceritate și perseverență, studiind Cuvântul lui Dumnezeu, citind mult și dezvoltându-se prin educare, va avea o influență spirituală mult mai mare asupra oamenilor și în lume decât liderul care își petrece timpul în activități „deșarte”, adică pierde timpul în discuții nefolositoare, în fața televizorului mai multe ore în fiecare zi sau la jocuri video. Felul în care gândim și lucrurile asupra cărora ne concentrăm atenția ne determină comportamentul. Obiceiurile pe care ni le formăm și practicile noastre au de-a face foarte mult cu influența pe care o avem asupra celorlalți și cu modul în care Dumnezeu ne poate folosi pentru a lucra prin noi.

Atât Ezra, cât și Neemia și-au format obiceiuri de la care avem de învățat. Dacă ne dorim să fim lideri cu influență în lume, ar fi bine să învățăm de la ei și chiar să ne modelăm obiceiurile după ale lor. Principiile bune de viață pe care și le-au format ei sunt demne de copiat. Rutina zilnică arată ce fel de oameni suntem, nu lucrurile mărețe făcute ocazional. Care era viața de zi cu zi a lui Ezra și Neemia? Ce putem spune despre obiceiurile lor zilnice din relatările despre ei?

Ezra – un conducător spiritual

Deși Ezra a dat dovadă de multe calități de conducător, cele care îl caracterizează cel mai bine sunt următoarele: (1) studierea sârguincioasă a Scripturii și (2) rugăciunea fierbinte și postul. Se pare că Ezra și-a format aceste obiceiuri încă de când era tânăr și nu s-a abătut de la ele niciodată. El este descris ca fiind „un cărturar iscusit în Legea lui Moise” (Ezra 7:6). Termenul „iscusit” este mahir și se referă la cineva care este prolific în ceea ce face. Ezra probabil că a studiat cu sârguință în același sistem de învățământ ca Daniel și cei trei tovarăși ai lui în Ierusalim. El a primit cea mai bună educație din țară. Termenul mahir este foarte specific și cel mai probabil indică faptul că Ezra era un reprezentant al religiei iudaice în guvernul persan. El era un cărturar iscusit în Legea lui Moise, învățăturile din Tora ebraică (cele cinci cărți ale lui Moise) și învățăturile lui Dumnezeu în general, nu doar Cele Zece Porunci, pe care de obicei le numim „Legea”.
Totuși Ezra nu era doar un cărturar educat în învățătura biblică. El a fost şi transformat de cunoașterea Legii. Viața lui a fost transformată de faptul că Îl cunoștea pe Dumnezeul cel viu şi adevărat. Știm că aşa stau lucrurile deoarece în Ezra 7:10 citim: „Căci Ezra își pusese (n.tr.: în KJV – pregătise) inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile.” Afirmația „își pregătise” (kun: a stabili, a hotărî cu fermitate, a decide) inima este foarte importantă. Inima se referă la minte, gânduri și emoții. De aceea, întreaga ființă era pregătită și dedicată Legii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu este un sinonim pentru Dumnezeu, pentru că Legea este expresia, reprezentarea caracterului Său. Ezra hotărâse ferm să studieze Cuvântul lui Dumnezeu și să fie deschis față de puterea lui transformatoare. El s-a dedicat împlinirii Cuvântului cu toată inima și apoi a dorit să îi învețe și pe ceilalți. Ezra şi-a înțeles chemarea specială: să studieze și să îi înveţe şi pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile Sale. Ezra avea obiceiul să aplice în viața lui înțelegerea profundă a Scripturii ebraice. Tot ce citea, punea în practică. El era ca un ucenic al lui Isus care asculta de tot ce îi era descoperit de Dumnezeu.

Al doilea obicei, rugăciunea și postul, este la fel de vizibil în toate relatările despre modul de conducere al lui Ezra. Când poporul s-a adunat la râul Ahava (Ezra 8:15) înainte de a porni înspre Ierusalim, Ezra a chemat întreaga adunare la post. El știa că aveau nevoie de protecție în călătorie deoarece puteau fi atacați de vrăjmaşi în orice clipă. El a postit și s-a rugat din nou când s-au confruntat cu problema căsătoriilor cu cei din alte popoare (Ezra 9 şi 10). Este evident că practica pe care o adoptase devenise un obicei pentru el ori de câte ori se confrunta cu o situație dificilă. În loc să privească doar la sfătuitori omenești pentru a face un plan, el mai întâi Îl căuta pe Dumnezeul universului, în mâna căruia erau toate lucrurile.

Neemia – conducătorul-slujitor

Și Neemia obişnuia să se roage și să postească. Când a auzit că poporul încetase lucrarea de reconstruire a zidului cetății din cauza împotrivirii vrăjmașilor, el a stat jos, a plâns și s-a jelit zile la rând, postind și rugându-se. El L-a implorat pe Dumnezeu să aibă milă de poporul Său și să intervină. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui și l-a trimis la Ierusalim ca lider al poporului (Neemia 1 şi 2).
Dar în acţiunile lui Neemia, în rolul său de căpetenie, vedem și alte caracteristici. El era perseverent. Nu s-a descurajat în fața împotrivirii și nici în fața descurajării israeliților. El se concentra mereu pe următorul pas care trebuia făcut, chiar dacă aceasta însemna să strige la Dumnezeu după ajutor și apoi trecea la lucru. El i-a înarmat pe israeliți ca să se poată apăra și, totodată, ca să-i descurajeze pe cei din afară (Neemia 4). El ar fi putut renunța când viața i-a fost amenințată, dar perseverența lui se baza pe încrederea în Dumnezeu. Şi noi ar trebui să ne exercităm mereu încrederea în Dumnezeu. Dacă ne-am obişnuit să ne îndoim, atunci poate pasul următor va fi să Îl învinuim pe Dumnezeu când vor apărea probleme în viața noastră. Pe de altă parte, când ne facem un obicei din a ne încrede în Dumnezeu și în făgăduințele Sale, vom face același lucru chiar și în momentele dificile.
O altă caracteristică a lui Neemia: generozitatea. În Neemia 5:14-19 vedem că el se îngrijea de nevoile slujitorilor lui și de cei care nu aveau resurse suficiente și le oferea un loc unde să mănânce în fiecare zi. În loc să își strângă plata care i se cuvenea, fiind conducător în Israel, Neemia a cedat acest câștig poporului. Era un obicei pe care îl practicase de ani de zile. Chiar a fost indignat când a aflat că alţi lideri din Israel și cei bogați luau dobânzi de la fraţii lor care le erau datori (Neemia 5:1-13). Înclinat în mod natural spre generozitate, orice nedreptate declanșa un răspuns rapid în inima lui plină de compasiune.

Și, nu în ultimul rând, nu doar Ezra petrecea timp citind Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Neemia, ca un conducător adevărat, era un exemplu în această privință (Neemia 8:9). Ca să își mențină zelul pentru Dumnezeu și viziunea pe care o avea pentru popor, Neemia a trebuit să cultive obiceiul de a petrece timp în studierea Scripturii (Neemia 8). Consacrarea față de Dumnezeu trebuie cultivată și încurajată. A-L căuta pe Dumnezeu fără șovăire este o înclinație care se dezvoltă doar dacă petrecem zilnic timp cu Dumnezeu. Este urmarea directă a rugăciunii și a studierii Bibliei. Avem nevoie să auzim glasul lui Dumnezeu direct de la sursă, din Cuvântul Său. Neemia s-a asigurat că iudeii puteau auzi Scriptura în limba lor și că li se explica. El a colaborat cu Ezra şi cu leviții pentru a învăța poporul. Un lider bun va recunoaște darurile pe care le au ceilalți. Apoi îi va pune la lucru acolo unde pot fi mai de folos. Neemia avea darul de a-i motiva pe ceilalți. El a folosit acest dar pentru a-și inspira poporul să se unească și să lucreze, în ciuda problemelor mari şi, mai presus de toate, să umble cu Dumnezeu.

APLICAȚIA

Studierea Scripturii

1. Cum obișnuiești să studiezi și să citești Scriptura? Pentru a putea învăța unii de la alții, povestește în cadrul grupei metoda ta.
2. Gândiți-vă ce ar putea face biserica în mod concret pentru a-i încuraja pe membri să studieze Biblia.

Rugăciunea și postul

1. Pune deoparte o zi de post și rugăciune pentru problemele care sunt pe lista de rugăciuni a bisericii tale. Apoi adunați-vă cu toții și rugați-vă împreună. Împărtășește cu încă o persoană experiența pe care ai avut-o cu postul și rugăciunea.

Generozitatea

1. Gândește-te la modalități prin care biserica ta poate fi generoasă față de cineva din afara ei.
2. Ce poți face pentru a dărui în mod altruist?

Perseverența

1. Povestește-le membrilor grupei nişte situații în care ai fost ispitit să renunți la lucrarea pe care o faci pentru Dumnezeu sau în comunitate. Ce poți face pentru a-i încuraja pe ceilalți să continue să lucreze și să trăiască pentru Dumnezeu?
2. Împlinirea căror făgăduințe din Biblie poți să ceri pentru a rămâne încrezător în Dumnezeu, orice s-ar întâmpla?