Ediția instructori (st. 12)

PRIVIRE GENERALĂ

Verset-cheie: Ezra 9:6.

Pasaje biblice în studiu: Ezra 9 și 10; Neemia 13:23-31.

Printre deciziile greşite luate de israeliți a fost și aceea de a intra în căsătorii cu închinătorii la idoli, cu oameni care nu credeau în Dumnezeul cel viu și adevărat. Cele două secțiuni analizate în acest studiu ne îndreaptă atenția spre faptul că poporul lui Dumnezeu s-a amestecat prin legături de familie cu cei care nu aveau nicio dorință de a-L urma pe Dumnezeu și se închinau la idoli. Cartea Neemia se încheie cu o scurtă relatare a nemulțumirii lui Neemia față de evrei, deoarece consacrarea lor față de Dumnezeu era compromisă din cauza căsătoriilor cu necredincioșii. Neemia scoate în evidență faptul că Solomon a căzut datorită deciziei neînțelepte de a se căsători cu femei idolatre. Poporul lui Dumnezeu trebuia să învețe din experiența lui nefastă. Neemia i-a ocărât public pe bărbații care își luaseră soții idolatre, reamintindu-le că alegerile lor îi conduceau spre Dumnezeu sau îi îndepărtau de El.
Foarte interesant este că Ezra se confruntase cu aceeași situație cu câțiva ani înainte. În Ezra 9 și 10 citim rugăciunea de mărturisire a lui Ezra, în care recunoaște seriozitatea problemei căsătoriilor cu necredincioșii. Poporul tocmai se pregătea pentru un nou început și fie avea să se dedice pe deplin lui Dumnezeu, fie oamenii aveau să se încurajeze unii pe alții să se îndepărteze de El. Zelul lui Ezra și Neemia în această situație a adus națiunea înapoi pe genunchi și mulți au făcut o reformă, despărțindu-se de soțiile lor necredincioase.
Învățând din aceste experiențe, noi trebuie să cumpănim cu seriozitate atunci când ne alegem partenerul. Dar, mai important, trebuie să învățăm principiul prezentat aici: alegerile noastre să ne conducă spre Dumnezeu, nu să ne îndepărteze de El. Fiecare decizie trebuie cântărită și analizată, să vedem unde vom ajunge în viitor dacă vom continua pe acea cale.

COMENTARIU

Neemia 13: Reacția lui Neemia și decizia radicală în privința căsătoriilor cu cei din popoare idolatre

Neemia i-a întrebat pe israeliți dacă ei se credeau imuni la influențele idolatrilor care trăiau chiar în casele lor. Jocul cu focul aţâţă flăcările. Nici preoții nu Îl mai urmau pe Dumnezeu din toată inima din cauza acestei probleme. Nepotul marelui-preot se căsătorise cu fiica lui Sanbalat Horonitul, unul din cei mai mari vrăjmași ai poporului. Preotul trebuia să își ia „de nevastă din poporul său o fecioară. Să nu-și necinstească sămânța în poporul lui” (Leviticul 21:14,15). Prin urmare, Neemia l-a izgonit pe nepotul marelui-preot (Neemia 13:28). Această acțiune radicală demonstrează seriozitatea cu care privea Neemia chestiunea căsătoriei.

Ezra 9: Ezra confruntat cu aceeaşi problemă; rugăciunea lui

Când a auzit că unii oameni din popor, dar şi conducători și preoți și-au luat neveste care nu își predaseră inima lui Dumnezeu, Ezra a fost profund tulburat. El și-a sfâșiat hainele și a rămas mult timp răvășit și șocat. După toate experiențele prin care trecuseră israeliții, lui nu îi venea să creadă că păcatele care îi conduseseră în robie, de unde doar se întorseseră, reapăruseră în Israel. Înainte de robie, israeliții ajunseseră să se îndepărteze de Dumnezeu fiindcă nu au vrut să se deosebească de popoarele din jurul lor şi, de aceea, au acceptat să se închine zeilor lor. Acest amestec cu celelalte popoare i-a condus la practici rele și la închinarea sincretistă. Acum erau pe punctul de a se întoarce la aceleași păcate. Și încă ceva: de abia veniseră înapoi din Babilon. Ezra a fost atât de supărat și îndurerat de veștile auzite, încât a jelit până la jertfa de seară. Atunci s-a plecat înaintea lui Dumnezeu și a rostit o rugăciune foarte frumoasă, mărturisind păcatele poporului și spunând că nici nu își mai putea ridica privirea spre Dumnezeu din cauza faptelor poporului.
Ezra 9:9 spune astfel: „Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința…” Termenul ebraic pentru bunăvoință este chesed, care înseamnă mult mai mult decât bunăvoință. Ne duce cu gândul la dragoste și credincioșie de neclintit sau bunătate plină de iubire. Dumnezeu Și-a arătat bunătatea pentru (1) a aduce (natan – a da) o nouă putere de viaţă (în engl.: reînviorare), (2) pentru a zidi (rum – a institui) casa, (3) pentru a repara „drege” (amad – a ridica, a face să stea) dărâmăturile și (4) pentru a le da, a le „face rost de” (natan – a da) un loc de adăpost (în engl.: un zid) în Israel. Toate acestea sunt verbe de acțiune, demonstrând că Dumnezeu nu Și-a părăsit poporul, ci El a ajutat ca aceste patru lucruri să poată fi concretizate: El a lucrat să repare, să reconstruiască, să dea și să reînvioreze poporul („să ne dea puţină răsuflare”). „Reînviorarea” (în trad. Cornilescu: „putere de viaţă”, „răsuflare”) este menționată de două ori, termenul apărând și în versetul 8. În original, se foloseşte cuvântul michyah, care înseamnă „dătător de viață” și „salvator al vieții”, „ușurare”, „recuperare” și „menţinere” (la fel ca hrana). Cu alte cuvinte, Ezra scoate în evidență faptul că Dumnezeu le-a dat viață. El le-a salvat viața, le-a dat ceea ce aveau nevoie și i-a reînviorat ca ei să poată face lucrarea care trebuia făcută în Ierusalim. Mai mult, El i-a reînviorat pentru ca ei să poată fi din nou desăvârșiți.

Cu toate acestea, ei au renunțat la toate binecuvântările lui Dumnezeu, unindu-se prin legături de căsătorie cu închinătorii la idoli. Desăvârșirea pe care Dumnezeu o dorea pentru poporul Său era amenințată de alegerile lor. Ezra era îngrijorat că ei nu ar fi putut continua să fie reînviorați pe deplin ca popor al lui Dumnezeu dacă mulți dintre ei își alegeau soţii sau soţi care nu Îl respectau pe Dumnezeu. În special în acel moment, când ei începeau din nou ca națiune, fiind doar o rămășiță, Ezra a simțit că era imperios necesar ca israeliții să Îl urmeze pe Dumnezeu și să nu adopte din nou practici care aveau să îi îndepărteze de El. Conformarea strictă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu era esențială în acel moment, deoarece copiii care rezultau din aceste căsătorii nu ar fi cunoscut nici măcar limba Cărții Sfinte.

Ezra 10: soluția

Preocuparea lui Ezra și convingerea că au greşit i-a determinat pe oameni să înțeleagă gravitatea faptelor lor. Ei au început să se adune în jurul lui Ezra și au plâns împreună cu el. Cel care este cu totul consacrat lui Dumnezeu poate avea o influență puternică asupra celor din jur. Un conducător evlavios, care nu trece cu vederea faptele rele, îi încurajează şi pe ceilalți la evlavie. În această situație, conducătorii le-au propus să-și trimită soțiile împreună cu copiii la rudele lor.
Mai târziu, Pavel sfătuiește ca partenerul credincios să nu îl părăsească pe cel necredincios care își dorește să rămână căsătorit. Pe de altă parte, partenerul necredincios nu trebuie îndemnat să rămână căsătorit cu o persoană credincioasă împotriva voinței sale (1 Corinteni 7:12-15). Nimeni nu poate impune acest lucru. De aceea, principiul care iese în evidență este să luăm decizii responsabile în toate aspectele vieții. Conform învățăturii date de Dumnezeu, trebuie să ne alegem cu înțelepciune partenerul de viață. În același timp, trebuie să trăim înțelept în familie, fie că soțul sau soția au sau nu aceeași credință ca noi. Noi trebuie să Îl reprezentăm pe Dumnezeu în ocupaţiile noastre, la locul de muncă, prin modul în care ne educăm copiii și prin felul în care interacționăm cu ceilalți, inclusiv prin modul în care ne rezolvăm problemele cu soțul sau soția sau cu cineva care este supărat pe noi.
Un cuvânt important care apare în ambele capitole este chared, care înseamnă „a tremura”, sau „a-ți fi teamă” (Ezra 9:4 și Ezra 10:3). Prima dată Ezra spune: „S-au strâns la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel.” Apoi, în al doilea verset, ne spune că decizia de a se despărți a fost luată la sfatul celor care „se tem [n.tr.: în KJV – tremură] de poruncile Dumnezeului nostru”. Astfel, a tremura la „Cuvântul lui Dumnezeu” și la „porunca lui Dumnezeu” este același lucru, ceea ce înseamnă că această frază o face mai clară pe cealaltă. Ideea de a tremura la Cuvântul lui Dumnezeu de a ne teme de el este menționată în alte câteva locuri din Biblie, de exemplu în Isaia 66, unde este menționată de două ori. „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu” (Isaia 66:2). „Ascultați Cuvântul Domnului, voi care vă temeți de Cuvântul Lui” (Isaia 66:5). A ne teme de Dumnezeu și de Cuvântul Său înseamnă să avem un spirit de umilință când ne apropiem de Dumnezeu și de Scriptură. Suntem conștienți că noi nu știm totul și, de aceea, ne apropiem cu smerenie pentru a învăța și dispuși să aplicăm ceea ce auzim sau citim. Noi nu suntem critici faţă de Cuvânt, ci Cuvântul este ca un ghid pentru noi.
Cea mai importantă lecție pe care o putem învăța din problema cu care s-au confruntat Ezra și Neemia este să „tremurăm” la auzirea Cuvântului, să ne temem de Dumnezeu. Poporul s-a temut de Domnul și, de aceea, a fost dispus să facă totul pentru a avea o relație puternică cu El. A tremura înaintea lui Dumnezeu duce la ascultare de Cuvântul Său și, în consecință, la o viață fericită. Fie ca și noi să tremurăm înaintea Cuvântului Său și să nu lăsăm nimic să intervină între noi și ascultarea de Scriptură. A fi ucenic înseamnă să asculți, nu doar să știi. „Cred și-L ascult”, spune cântarea, „și-L iubesc tot mai mult… Lângă El este pace! Da, eu cred și-L ascult!” (Imnuri creștine AZȘ, nr. 219)

APLICAȚIA

1. După cum a acționat în viața israeliților și le-a purtat de grijă, lucru demonstrat de verbele de acțiune din Ezra 9:9, tot așa Dumnezeu acționează și în viața noastră astăzi. Gândește-te la lucrurile pe care le face pentru tine acum. Împărtășește ideile cu grupa.
2. Dumnezeu a dorit să reînvioreze rămășița și să o reîntregească, așa cum ne arată Ezra și Neemia, dar căsătoriile cu închinătorii la idoli îi împiedicau pe iudei să simtă plinătatea planului lui Dumnezeu pentru viața lor. Ei pierdeau relația strânsă cu Dumnezeu. El dorește să ne facă desăvârșiți și să ne reînvioreze. Gândește-te dacă există ceva în viața ta care să stea în calea adevăratei fericiri și a armoniei cu Dumnezeu. Ce te împiedică să ai o relație mai profundă cu Dumnezeu?
3. Cei care se temeau de Domnul s-au adunat în jurul lui Ezra și au hotărât să facă schimbări, să I se consacre din nou lui Dumnezeu, ca popor al Său.
a. Ar trebui să „tremurăm” înaintea Cuvântului lui Dumnezeu? În ce sens?
b. Ce puteți face ca biserică pentru a vă rededica viața lui Dumnezeu?
c. Ce poți face personal pentru a-ți preda viața lui Dumnezeu?
d. Cum te ajută să faci schimbări un partener care te responsabilizează ?