Decizii greşite

Sabat după-amiază, 14 decembrie

În analele istoriei omenirii, creșterea națiunilor, ridicarea și căderea imperiilor apar ca și când ar depinde de vitejia și de voința omului; cursul pe care îl iau evenimentele pare, într-o mare măsură, să fie determinat de puterea, de ambiția sau de capriciul lui. Dar în Cuvântul lui Dumnezeu vălul este dat la o parte și vedem – mai sus, dincolo de și prin acțiunile și contraacțiunile interesului, puterii și pasiunilor – puterea Celui Atotputernic, care, în liniște și cu răbdare, îndeplinește sfaturile voinței Sale. – Profeţi şi regi, pp. 499–500

Prezentul este un timp de un interes copleșitor pentru toți cei vii. Conducătorii și oamenii de stat, bărbați care ocupă poziții de încredere și autoritate, bărbați și femei din toate clasele sociale au atenția îndreptată asupra evenimentelor care au loc în jurul nostru. Ei sunt atenți la relațiile care există între popoare. Ei observă tensiunea care pune stăpânire pe orice element al naturii și recunosc că un eveniment de amploare și hotărâtor este gata să se producă și că lumea este în pragul unei crize uluitoare.
Biblia și numai Biblia ne dă o viziune corectă asupra acestor lucruri. Aici sunt descoperite scenele marelui final al istoriei lumii noastre, evenimentele care își aruncă deja umbrele înainte, sunetul apropierii lor făcând pământul să tremure, iar inimile oamenilor să se topească de groază. – Profeţi şi regi, p. 537

Doresc să le spun celor din poporul nostru: Nimeni să nu fie îndepărtat de la principiile temeinice şi de bun-simţ pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru călăuzirea poporului Său, aşa încât să depindă, pentru îndrumare, de metode precum datul cu banul. … Nimeni să nu fie amăgit atât de uşor, încât să-şi pună încrederea în asemenea metode. Nimeni să nu-şi desconsidere experienţa, apelând la metode ieftine pentru a fi îndrumat în domenii importante legate de lucrarea lui Dumnezeu. …
Dumnezeu nu lucrează la întâmplare. Căutaţi-L cât se poate de stăruitor în rugăciune. El va impresiona mintea şi va inspira cuvintele potrivite. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie educaţi să nu se încreadă în invenţii omeneşti şi în mijloace nesigure pentru a afla voia lui Dumnezeu. Satana şi slujitorii lui sunt gata să pătrundă pe orice poartă pe care o vor găsi deschisă pentru a conduce sufletele departe de principiile curate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Poporul care este condus şi învăţat de Dumnezeu nu va acorda niciun loc mijloacelor care nu sunt un „Aşa zice Domnul”.
Toţi cei care pretind că se pregătesc pentru venirea Domnului să-L caute în umilinţă pentru a cunoaşte voia Sa şi a primi un spirit doritor să meargă în toată lumina pe care o trimite El. Ca popor, nouă ni s-a dat multă învăţătură cu privire la datoria noastră de a depinde de Dumnezeu pentru a primi sfat şi înţelepciune. Să mergem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a primi învăţătură. – Solii alese, cartea 2, p. 326

Duminică, 15 decembrie: Reacția lui Neemia

Iosia a considerat că poziţia de persoană care citeşte din Cartea Legii, care conţine un „Aşa zice Domnul”, era cea mai înaltă poziţie pe care ar fi putut să o aibă. … Cea mai înaltă lucrare a celor care sunt prinţi în Israel – medici, profesori în şcolile noastre, pastori sau cei care sunt în poziţii de încredere în instituţiile noastre – este aceea de a întipări Scripturile în mintea oamenilor aşa cum fixezi bine un cui într-un loc sigur, de a-şi folosi darul influenţei pentru a imprima adevărul că „frica de Domnul este începutul înţelepciunii”. Pentru cei care sunt conducători în Israel, a extinde cunoaşterea Scripturii în tot teritoriul lor înseamnă a promova sănătatea spirituală, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este frunză din pomul vieţii. – Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 2, p. 1039

O influenţă rea are puterea de a se perpetua. Aş vrea să pot să prezint lucrul acesta înaintea poporului lui Dumnezeu care păzeşte Legea Sa exact aşa cum mi-a fost arătat mie. Fie ca trista amintire a apostaziei lui Solomon să fie o avertizare pentru orice suflet ca să se ferească să nu cadă în acea prăpastie. Slăbiciunea şi păcatul său au rămas moştenire din generaţie în generaţie. Cel mai mare rege care a ţinut vreodată în mână un sceptru, căruia i s-a spus „iubitul Domnului”, a ajuns întinat şi părăsit de Domnul în mod jalnic pentru că a iubit pe cine nu trebuia. Cel mai puternic stăpânitor al pământului nu a fost în stare să-şi stăpânească pasiunile lui. Poate că Solomon a fost salvat „ca din foc”, dar pocăinţa lui nu a putut să şteargă înălţimile, nici să dărâme stâlpii închinaţi idolilor care au rămas ca dovezi ale păcatelor lui. El L-a dezonorat pe Dumnezeu, alegând să fie condus de poftă, în loc să devină părtaş naturii divine. – Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 2, p. 1031

Niciun slujbaș al bisericii nu trebuie să sfătuiască, niciun comitet nu trebuie să recomande și nicio biserică nu trebuie să voteze ca un nume al unui membru greșit să fie îndepărtat din registrele bisericii până când îndrumarea dată de Domnul Hristos nu a fost respectată cu credincioșie. După ce s-a făcut așa, biserica este liberă de orice vinovăție înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, răul trebuie să fie înfățișat așa cum este și să fie îndepărtat ca să nu devină din ce în ce mai răspândit. Sănătatea și curăția bisericii trebuie să fie păstrate, pentru ca biserica să poată sta fără pată înaintea lui Dumnezeu, îmbrăcată în hainele neprihănirii lui Hristos.
Dacă acela care a greșit se pocăiește și se supune disciplinei lui Hristos, trebuie să i se acorde încă o posibilitate de îndreptare. Chiar dacă nu se pocăiește, chiar dacă stă departe de biserică, slujitorii lui Dumnezeu încă mai au o lucrare de făcut pentru el. Ei trebuie să se străduiască în mod stăruitor să-l câștige la pocăință. Oricât de gravă ar putea fi ofensa adusă de el, dacă cedează în fața eforturilor Duhului Sfânt și dă dovadă de pocăință, prin mărturisirea și părăsirea păcatului său, el trebuie să fie iertat și primit bine înapoi în staul. – Slujitorii Evangheliei, p. 501

Luni, 16 decembrie: Mustrări aspre

Din ce în ce mai mult, împăratul a ajuns să privească luxul, îngăduința de sine și favoarea lumii ca dovezi ale renumelui său. Femei frumoase și atrăgătoare au fost aduse din Egipt, Fenicia, Edom, Moab și din multe locuri. Aceste femei se numărau cu sutele. Religia lor era închinare la idoli și fuseseră învățate să practice ritualuri crude și degradante. Orbit de frumusețea lor, împăratul și-a neglijat datoriile față de Dumnezeu și față de împărăție.
Soțiile lui au exercitat o influență puternică asupra sa și, treptat, au reușit să-l determine să se unească cu ele în închinarea lor. Solomon disprețuise instrucţiunile pe care Dumnezeu i le dăduse ca să slujească de opreliște împotriva apostaziei, iar acum el s-a dedat închinării idolatre. – Profeţi şi regi, pp. 56–57

Avraam observase urmările căsătoriilor între cei ce se temeau de Dumnezeu și cei ce nu se temeau de El, din zilele lui Cain și până în zilele sale. Consecințele propriei sale căsătorii cu Agar, cum și legăturile de căsătorie ale lui Ismael și Lot îi stăteau înainte. Lipsa credinței din partea lui Avraam și a Sarei a avut ca rezultat nașterea lui Ismael, amestecul seminței celor neprihăniți cu cei netemători de Dumnezeu. Influența tatălui asupra fiului a fost zădărnicită de rudeniile idolatre ale mamei, cum și prin legăturile lui Ismael cu nevestele lui păgâne. …
Nimeni dintre cei ce se tem de Dumnezeu nu se poate uni cu cineva care nu se teme de El, fără să fie în pericol. „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți?” (Amos 3:3). Fericirea și binele în căsătorie depind de unitatea celor doi, dar între cel credincios și cel necredincios există o radicală deosebire de gusturi, înclinații și scopuri. Ei slujesc la doi stăpâni între care nu poate exista nicio înțelegere. Oricât de curate și corecte ar fi principiile cuiva, influența tovarășului necredincios va avea tendința de a-L îndepărta pe credincios de Dumnezeu. – Conflict and Courage, p. 57

… Este o lecţie greu de învăţat că Dumnezeu ştie ce spune. Ca o regulă, aceia care îşi aleg prieteni şi tovarăşi dintre cei care Îl resping pe Hristos şi calcă în picioare Legea lui Dumnezeu devin, în cele din urmă, la fel ca ei în gândire şi în spirit. …
Ar trebui să simţim întotdeauna un viu interes pentru salvarea celui nepocăit şi să manifestăm faţă de el un spirit de bunătate şi amabilitate, dar, pentru siguranţa noastră, putem să-i alegem ca prieteni numai pe aceia care sunt prieteni cu Dumnezeu. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 165

Marți, 17 decembrie: Reacția lui Ezra

De la început, Domnul Hristos Şi-a ales un popor, pe care l-a scos din lume şi căruia i-a cerut să fie deosebit şi să nu aibă nicio legătură cu faptele neroditoare ale întunericului. Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui, cei care fac parte din acest popor nu vor fi prieteni cu lumea şi nici nu vor iubi plăcerile ei. Nu poate exista nicio legătură între Hristos şi Belial.
Profetul Ezra şi alţi slujitori credincioşi ai comunităţii iudaice au fost uluiţi atunci când căpeteniile poporului au venit la ei spunând: „Poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări şi au făcut urâciunile lor.” „După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi a marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi, să începem iarăşi să călcăm poruncile Tale şi să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici fără să lase nici rămăşiţă, nici robi izbăviţi? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.” (Ezra 9:1,13-15) – Mărturii, vol. 1, pp. 279–280

Porunca Domnului „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14) nu se referă numai la căsătoria creştinilor cu oameni lipsiţi de evlavie, ci la toate asocierile în care părţile sunt într-o legătură strânsă şi în care este nevoie de armonie în spirit şi acţiune. Domnul i-a dat lui Israel o poruncă specială, de a fi separat de cei ce se închinau la idoli. Israeliţii nu trebuiau să intre în legături de căsătorie cu păgânii sau să formeze vreo organizaţie împreună cu ei. „Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine dacă vor locui în mijlocul tău. Dimpotrivă, să le dărâmaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti şi să le trântiţi la pământ idolii. Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul Se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos” (Exodul 34:12-14). – Solii alese, cartea 2, pp. 121–122

Mai sunt şi din aceia care au cunoscut iubirea plină de iertare a Domnului Hristos şi care în adevăr doresc să fie copii ai lui Dumnezeu şi totuşi îşi dau seama de nedesăvârşirea caracterului lor, de viaţa lor plină de greşeli şi încep să se îndoiască de faptul că inimile lor au fost cu adevărat reînnoite prin Duhul Sfânt. Unora ca aceştia le spun: Nu daţi înapoi cuprinşi de disperare! Va trebui adesea să ne plecăm şi să plângem la picioarele Domnului Hristos din cauza scăderilor şi greşelilor noastre, dar nu trebuie să ne descurajăm. Chiar dacă suntem biruiţi de vrăjmaş, nu suntem lepădaţi, nu suntem uitaţi şi respinşi de Dumnezeu. Nu! Domnul Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. …
El vrea să vă facă iarăşi după chipul Său şi să vadă reflectându-se în voi curăţia şi sfinţenia Lui. Dacă vă veţi supune Lui, Acela care a început această lucrare bună în voi o va duce mai departe până la ziua revenirii Domnului Hristos. – Calea către Hristos, p. 64

Miercuri, 18 decembrie: Măsurile propuse de Ezra

Amărăciunea lui Ezra și a tovarășilor lui din cauza păcatelor care se strecuraseră pe neobservate chiar și în centrul lucrării Domnului a dat naștere la pocăință. Mulți dintre aceia care păcătuiseră au fost profund impresionați. „Poporul vărsa multe lacrimi” (Ezra 10:1 u.p.). Într-o oarecare măsură au început să-și dea seama de urâciunea păcatului și de oroarea cu care-l privește Dumnezeu. Au văzut sfințenia Legii rostite pe Sinai și mulți tremurau la gândul nelegiuirilor lor. …
Aceasta a constituit începutul unei reforme minunate. Cu îndelungă răbdare și tact, precum și cu o îngrijită considerație pentru drepturile și pentru bunăstarea fiecăruia dintre cei implicați, Ezra și tovarășii lui s-au străduit să-i conducă pe cei pocăiți din Israel pe calea cea dreaptă. Mai presus de toate acestea, Ezra era un învățător al legii și, în timp ce dădea atenție personală cercetării fiecărui caz, căuta să convingă poporul cu privire la sfințenia acestei legi și la binecuvântările care aveau să fie primite prin ascultare de ea. – Profeţi şi regi, p. 622

Motivele lui Ezra erau înalte și sfinte. În tot ce a făcut a fost animat de o dragoste profundă față de oameni. Mila și bunătatea pe care le-a manifestat față de aceia care păcătuiseră, cu voie sau din neștiință, să fie un exemplu pentru toți aceia care caută să aducă la îndeplinire reforme. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie tot atât de neclintiți ca stânca, acolo unde principiile drepte sunt în discuție, dar să manifeste și simpatie, și înțelegere. Asemenea lui Ezra, ei trebuie să-i învețe pe călcătorii de Lege calea vieții, bizuindu-se pe principiile care sunt temelia oricărei fapte drepte. – Profeţi şi regi, p. 623

Prima noastră lucrare este cu propria inimă. Trebuie puse în practică adevăratele principii de reformă. Inima trebuie să fie convertită şi sfinţită, altfel nu avem nicio legătură cu Hristos. Dacă inima ne este împărţită, niciodată, niciodată nu vom fi potriviţi pentru fi folositori în această viaţă sau pentru cea viitoare. Ca fiinţe inteligente, trebuie să ne oprim şi să vedem dacă într-adevăr căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Cel mai bun lucru pe care putem să-l facem este să ne gândim serios şi deschis dacă vrem să depunem efortul necesar pentru a dobândi speranţa creştină și să ne asigurăm de cerul celor credincioşi. Dacă prin harul Domnului Hristos am hotărât să facem aşa, următoarea întrebare este: Ce trebuie să îndepărtez din viaţa mea ca să nu mă împiedic şi să cad? – Astăzi cu Dumnezeu, p. 48

Marele păcat al poporului lui Dumnezeu de astăzi este că nu preţuieşte valoarea binecuvântărilor pe care El ni le-a dăruit. Noi încă Îi servim lui Dumnezeu cu inima împărţită. Ne place câte un idol şi ne închinăm la altarul lui. Adevărul lui Dumnezeu este înălţat şi sfânt şi, dacă este adus în viaţă şi întreţesut în caracter, sfinţeşte sufletul. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 50

Joi, 19 decembrie: Căsătoriile de astăzi

Noi nu trebuie să compromitem principiul, cedând în fața părerilor și prejudecăților pe care poate le-am susținut înainte de a ne uni cu poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Noi ne-am înrolat în oștirea Domnului și nu trebuie să luptăm de partea vrăjmașului, ci de partea lui Hristos, unde putem fi un corp unit în ce privește convingerile, faptele, spiritul, părtășia. …
Cuvântul părtășie înseamnă participare, parteneriat. Dumnezeu foloește cele mai tari cuvinte pentru a arăta că nu trebuie să existe nicio legătură între partidele lumești și cei care caută neprihănirea lui Hristos. Ce legătură poate fi între lumină și întuneric, între adevăr și neprihănire? Niciuna, oricare ar fi. Lumina reprezintă neprihănirea; întunericul, rătăcirea, păcatul, lipsa neprihănirii. Creștinii au ieșit de la întuneric la lumină. Ei s-au îmbrăcat cu Hristos și poartă însemnul adevărului și al ascultării. Ei sunt călăuziți de principiile înalte și sfinte pe care Domnul Hristos le-a întruchipat în viața Sa. Însă lumea este stăpânită prin principii necinstite și nedrepte. – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pp. 475–476

Dacă soția este necredincioasă și potrivnică, soțul nu poate, conform Legii lui Dumnezeu, să o alunge și ea să rămînă singură pe acest pământ. Pentru a fi în armonie cu Legea lui Iehova, el trebuie să locuiască împreună cu ea cu excepția cazului când ea însăși ar alege să plece de la el. El s-ar putea să întâmpine opoziția și să fie asuprit și necăjit în multe feluri, însă își va găsi mângâierea, puterea și sprijinul în Dumnezeu, care este în stare să acorde harul Său întotdeauna la vreme de nevoie. El trebuie să fie un om cu inima curată, cu principii ferme, neclintite, iar Dumnezeu îi va da înțelepciune cu privire la ceea ce trebuie să facă. – Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter şi divorţ, pp. 158–159

Mulți îngăduie ca soțiile sau soții lor să-i împiedice să răspundă la invitația lui Dumnezeu. Soțul spune: „Dacă soția mea se opune, nu-mi pot respecta convingerile cu privire la datoria mea. Influența ei va face să îmi fie extrem de greu să vin.” …
Toți aceștia refuză invitația Mântuitorului, pentru că se tem să nu rupă unitatea din cercul familiei. Ei presupun că, refuzând să asculte de Dumnezeu, își asigură pacea și prosperitatea în cămin, dar aceasta este o amăgire. Cei care seamănă egoism vor culege egoism. Prin respingerea iubirii Domnului Hristos, ei resping singurul element care poate conferi curăție și statornicie iubirii omenești. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 224–225

Isus ne cunoaște pe fiecare în parte și are milă de slăbiciunile noastre. Ne cunoaște pe toți pe nume. Cunoaște chiar casa în care locuim și numele fiecăruia dintre cei din ea. …
Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Isus, ca și când ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecăruia Îi mișcă inima. Strigătul lui de ajutor ajunge la urechile Sale. El a venit pentru a-i atrage pe toți oamenii la Sine. El le zice: „Urmați-Mă”, iar Duhul Său lucrează asupra inimii lor, pentru a-i atrage să vină la El. Mulți nu se lasă atrași. Isus știe cine sunt aceștia. El știe de asemenea și cine primește cu voie bună chemarea Sa și este gata să vină sub supravegherea Sa de păstor. El zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine”. El are grijă de fiecare în parte, ca și cum n-ar mai fi alta pe fața pământului. – Hristos, Lumina lumii, pp. 479–480

Vineri, 20 decembrie

Studiu suplimentar: Profeți și regi, cap. „Reforma”, Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, cap. „Suntem făcuţi stâlpi în Templul lui Dumnezeu”, p. 370 (29 decembrie).