Dragoste fără camătă

Gen. 26,31; Ex. 21.2-7; Lev. 19,12; Num. 30,2; Deut. 23,21-23; Neemia 5; Ecl. 5,4-5.

Toți deplângem sărăcia implicării în lucrare,
Însă camăta de vorbe ne-a robit pe fiecare;
Ne-nvelim cu forma legii asupririle meschine
Și ne credem sfinții care au valorile creștine.

Unde-i, oare, Neemia unei inimi renăscute,
Care unge, după lege, toate rănile făcute
De frățeasca înrobire, cu pioase reverențe,
Reflectată de credința plină astăzi, de absențe.

Haideti să umblăm, prieteni, doar în frica Celui veșnic
Și credința, o lumină printre semeni, pusă-n sfeșnic!
Da-ul, da și nu-ul, nu, să rămână totdeauna
Și prin Duhul să ne fie hristică, mereu, cununa!

Cornel Mafteiu
București, 30.10.2019