O biserică în care toţi slujesc

Sabat după-amiază, 21 septembrie

Cei care fac parte din comunitatea credinței nu trebuie să neglijeze niciodată să se strângă laolaltă în adunare, deoarece acesta este mijlocul stabilit de Dumnezeu pentru a-i conduce pe copiii Săi la unitate, pentru ca, în dragoste și în părtășie creștină, să se ajute, să se întărească și să se încurajeze unul pe altul. …
Ca frați ai Domnului nostru, noi suntem chemați cu un apel sfânt la o viață sfântă și fericită. După ce am intrat pe calea îngustă a ascultării, să ne înviorăm mintea prin comuniune unul cu altul și cu Dumnezeu. Când vedem că ziua lui Dumnezeu se apropie, să ne întâlnim adesea unii cu alții ca să studiem Cuvântul Său și să ne îndemnăm unii pe alții să să fim credincioși până la sfârșit. Aceste adunări de pe pământ sunt mijloacele stabilite de Dumnezeu prin care să avem ocazia să vorbim unul cu altul și să beneficiem de tot ajutorul posibil ca să ne pregătim așa cum trebuie pentru a ajunge în adunările cerești, unde să primim împlinirea moștenirii promise. – Our High Calling, p. 166

Dumnezeu cheamă oameni care sunt dispuși să lase totul spre a deveni misionari pentru El. Iar chemarea Sa va primi răspuns. În fiecare veac, de la venirea Domnului Hristos, misiunea Evangheliei i-a determinat pe oameni să meargă până la marginile pământului, pentru a le duce acelora care sunt în întuneric veștile bune ale mântuirii. Motivați de iubirea față de Hristos și de nevoile celor pierduți, ei au renunțat la confortul de acasă și la societatea prietenilor, chiar și la aceea a soției și copiilor, spre a merge în țări străine, printre idolatri și sălbatici, pentru a propovădui solia harului. În această lucrare, mulți și-au pierdut viața, dar s-au ridicat alții care au dus-o mai departe. În felul acesta, cauza lui Hristos a progresat pas cu pas, iar semințele semănate cu durere au adus un seceriș îmbelșugat. Cunoașterea lui Dumnezeu s-a răspândit și steagul crucii a fost înfipt în țările păgâne.
În ochii lui Dumnezeu, nu există nimic mai prețios ca slujitorii Săi, care merg în locurile pustii ale pământului pentru a semăna semințele adevărului, așteptând secerișul. Nimeni în afară de Domnul Hristos nu poate înțelege grijile și necazurile slujitorilor Săi în căutarea celor pierduți. El le dă Duhul Său și, prin eforturile lor, sufletele sunt determinate să se întoarcă de la păcat la neprihănire. – Slujitorii Evangheliei, pp. 464–465

Ucenicii nu făceau nicio mișcare pentru a sluji unul altuia. Isus a așteptat un timp, să vadă ce vor face. Apoi El, Învățătorul ceresc, S-a ridicat de la masă. Lăsând la o parte veșmântul care I-ar fi împiedicat mișcările, a luat ștergarul și S-a încins… Fapta aceasta a deschis ochii ucenicilor. O rușine și o amară umilință le-au umplut inima. Au înțeles mustrarea nerostită și s-au văzut într-o lumină cu totul nouă.
În felul acesta Și-a arătat Hristos iubirea față de ucenici. Spiritul lor egoist L-a umplut de întristare, dar n-a intrat în dispută cu privire la problema lor. În schimb, le-a dat o pildă pe care ei să n-o uite niciodată… Una dintre ultimele fapte pe care le-a făcut cât a trăit pe pământ a fost aceea de a Se încinge și de a face lucrarea de rob. – Hristos, Lumina lumii, pp. 644–645

Duminică, 22 septembrie

Noi trebuie să dobândim același spirit care a fost în Isus Hristos. Hristos lucrează pentru noi; vom lucra și noi pentru El, în rândurile Lui? … Cultivați răbdarea, credința și speranța. Domnul să vă sporească bucuria credinței în acest Mijlocitor veșnic viu. Încercați să nu lăsați să treacă nicio zi în care să pierdeți din vedere cât de datori îi sunteți lui Dumnezeu pentru jertfa singurului Său Fiu. Isus nu primește slavă de la nimeni care este un pârâș al fraților lui. Să nu treacă nicio zi în care să nu alinăm și să nu vindecăm rănile vechi. Cultivați dragostea și nu lăsați să vă iasă de pe buze niciun cuvânt de bănuială rea. Închideți repede această ușă și țineți-o încuiată; deschideți ușa doar acolo unde domnește Hristos și păstrați-o deschisă, întrucât știm care este valoarea jertfei lui Hristos și a iubirii Lui neschimbătoare. Beți apele veșnic proaspete ale vieții din fântânile Libanului, dar refuzați apele mâloase din vale – sentimentele întunecate, de suspiciune. Există multă credincioșie față de adevăr în lucrare, dar oare să stricăm mireasma spiritului nostru pentru că alții se îmbracă în resentimente? Să ne ferească Dumnezeu! … Să îndepărtăm din vorbirea noastră orice asprime; să vorbim blând și dulce și să ne păstrăm neclintită încrederea în Isus. – Lift Him Up, p. 321

Mărturisirea noastră de credință este măreață. Ca adventiști, păzitori ai Sabatului, noi mărturisim că ascultăm de toate poruncile lui Dumnezeu și așteptăm venirea Răscumpărătorului nostru. Puținilor credincioși ai lui Dumnezeu le-a fost încredințată cea mai solemnă solie de avertizare. Noi trebuie să arătăm prin cuvinte și fapte că recunoaștem marea responsabilitate pe care o avem. Lumina noastră trebuie să strălucească atât de clar, încât alții să poată vedea că Îl slăvim pe Tatăl în viața noastră zilnică; că suntem în legătură cu Cerul și suntem împreună-moștenitori cu Hristos Isus, ca atunci când El Se va arăta cu putere și slavă mare, noi să fim asemenea Lui.
Noi cu toții trebuie să simțim răspunderea individuală, ca membri ai bisericii vizibile și lucrători în via Domnului. Nu trebuie să așteptăm ca frații noștri, care sunt tot atât de slabi ca și noi, să ne ajute; pentru că scumpul nostru Mântuitor ne-a invitat să ne unim cu El, să unim slăbiciunea noastră cu puterea Lui, ignoranța noastră cu înțelepciunea Lui, nevrednicia noastră cu meritul Lui. Niciunul dintre noi nu poate ocupa o poziție neutră; influența noastră va vorbi pentru sau contra. Suntem agenți activi pentru Hristos sau pentru vrăjmaș. Noi ori adunăm cu Hristos, ori risipim. Adevărata convertire este o schimbare radicală. Chiar tendința minții și înclinația inimii trebuie schimbate și viața devine iarăși nouă în Hristos. – Mărturii, vol. 4, pp. 16–17

Dar cât de puțini dintre noi privesc mântuirea celor păcătoși în lumina în care este văzută de Cer – ca un plan alcătuit din veșnicie de Dumnezeu! Cât de puțini dintre noi au inima unită cu inima Răscumpărătorului în această solemnă lucrare finală! Abia dacă se manifestă a zecea parte din mila care ar trebui să existe față de cei nemântuiți. Este nevoie de atât de mulți lucrători, și totuși cât de puțini simt împreună cu Dumnezeu suficient încât să fie totul sau nimic, doar ca să poată vedea sufletele câștigate pentru Hristos! – Slujitorii Evangheliei, p. 116.

Luni, 23 septembrie

Cel care e cetățean al Împărăției cerești va privi mereu spre lucrurile nevăzute. Pământul nu va mai avea putere asupra minții și caracterului. El se va bucura continuu de prezența Oaspetelui ceresc, după făgăduința: „Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Va umbla cu Dumnezeu, în părtășie permanentă, la fel ca Enoh. …
Zilnic asaltat de ispită, în permanentă opoziție cu fruntașii poporului, Hristos știa că trebuie să-Și întărească natura umană prin rugăciune. Pentru a fi o binecuvântare pentru oameni, El trebuia să țină legătura cu Dumnezeu, cerându-I putere, răbdare și hotărâre. Astfel, El le-a arătat ucenicilor unde era puterea Lui. Fără această zilnică legătură cu Dumnezeu, nicio ființă omenească nu poate obține putere pentru slujire. Este privilegiul fiecărui om să se încredințeze iubitorului nostru Tată ceresc cu toate încercările și ispitele, cu toate întristările și dezamăgirile pe care le are. Niciunul dintre cei care fac astfel, care își pun încrederea în Dumnezeu, nu va cădea pradă vrăjmașului. – In Heavenly Places, p. 85

Moise a zăbovit; căci el nu putea să accepte să lase să moară acea mare mulțime, deși știa că pentru răzvrătirea lor continuă ei meritau răzbunarea lui Dumnezeu. El s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, căci poporul nu simțea nevoia să se umilească; a mijlocit pentru ei, pentru că nu simțeau nevoia să medieze pentru ei înșiși.
Moise este tipul, reprezentarea lui Hristos. În acest moment critic, Moise a manifestat interesul adevăratului Păstor pentru turma pe care o are în grijă. El s-a rugat ca mânia unui Dumnezeu jignit să nu nimicească cu desăvârșire poporul pe care l-a ales. Iar prin mijlocirea lui a oprit brațul răzbunării pentru ca Israelul răzvrătit și neascultător să nu ajungă la capătul existenței lui. El i-a spus lui Aaron ce cale să urmeze în acea criză teribilă, când izbucnise mânia lui Dumnezeu și plaga începuse. Aaron a rămas cu cădelnița lui, legănând-o înaintea Domnului, în timp ce rugăciunile de mijlocire ale lui Moise se înălțau odată cu fumul de tămâie. Moise nu a îndrăznit să-și înceteze rugăciunile fierbinți. El s-a prins de puterea Îngerului, cum a făcut și Iacov când se lupta cu El, și, asemenea lui Iacov, a biruit. Aaron stătea între cei vii și cei morți când a venit răspunsul plin de îndurare: Am auzit rugăciunea ta, nu-i voi nimici cu desăvârșire. Chiar bărbații pe care adunarea îi disprețuia și voia să îi sortească morții, chiar aceștia sau rugat în favoarea lor, pentru ca sabia răzbunării lui Dumnezeu să intre din nou în teacă, iar Israelul păcătos să fie cruțat. – Mărturii, vol. 3, p. 358

Trăim într-o perioadă specială a istoriei acestui pământ. O lucrare mare trebuie să fie făcută într-un timp scurt, și fiecare creștin trebuie să îndeplinească o parte în susținerea acestei lucrări. Dumnezeu cheamă oameni care sunt gata să se consacre lucrării de salvare de suflete. Când începem să înțelegem ce sacrificiu a făcut Hristos pentru a salva o lume care piere, atunci se va da pe față o mare luptă pentru a salva suflete. O, dacă toate comunitățile noastre ar putea să vadă și să înțeleagă sacrificiul fără de margini al lui Hristos! – Mărturii, vol. 9, pp. 125–126

Marți, 24 septembrie

Domnul dorește ca poporul Său să urmeze alte metode decât aceea de a osândi răul, chiar dacă osândirea ar fi îndreptățită. El dorește ca noi să facem ceva mai mult decât să îi împroșcăm pe adversarii noștri cu învinuiri care nu fac altceva decât să-i ducă tot mai departe de adevăr. Lucrarea pe care Hristos a venit să o facă în lumea noastră nu a fost aceea de a înălța bariere și de a-i tot împunge pe oameni cu afirmația că sunt greșiți.
Acela care așteaptă să lumineze niște oameni înșelați trebuie să se apropie de ei și să lucreze pentru ei din iubire. El trebuie să devină un centru de influență sfântă. – Mărturii, vol. 6, pp. 121–122

Este privilegiul creștinului să se lege de Sursa luminii și, prin această legătură vie, să devină lumina lumii. Adevărații urmași ai lui Hristos vor umbla în lumină după cum și El este în lumină și, de aceea, nu vor călători pe un drum nesigur și nu se vor împiedica precum aceia care umblă în întuneric. … După cum lumina soarelui este lumină, viață și binecuvântare pentru toți cei care trăiesc, la fel și creștinii ar trebui ca, prin faptele lor bune, prin curajul și voioșia lor, să fie lumina lumii. După cum lumina soarelui alungă umbrele nopții și își revarsă slava peste văi și peste dealuri, tot astfel și creștinii vor reflecta lumina Soarelui Neprihănirii, care strălucește peste ei.
Dinaintea vieții consecvente a urmașilor lui Hristos, ignoranța, superstiția și întunericul vor fugi tot așa cum soarele împrăștie negura nopții. În același fel, ucenicii lui Isus vor merge în locurile întunecate ale pământului, răspândind lumina adevărului până când cărarea celor care se află în întuneric va fi luminată de lumina adevărului. – This Day With God, p. 92

Cei care adună doar pentru ei lumina neprihănirii lui Hristos și refuză să o lase să strălucească și în viețile altora vor pierde curând razele dulci și strălucitoare ale harului ceresc, pe care le-au păstrat în mod egoist să se reverse doar asupra câtorva. … Eul nu trebuie lăsat să adune doar pentru el și pentru câțiva aleși, fără să dea nimic pentru cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Dragostea noastră nu trebuie păstrată doar pentru anumite persoane speciale. Spargeți vasul și parfumul va înmiresma întreaga casă. – My Life Today, p. 80

Din fiecare cămin creștin va străluci o lumină împrejur. Iubirea va fi vădită în acțiune. Aceasta se va revărsa asupra tuturor legăturilor familiale, dovedindu-se prin bunătate, grijă față de ceilalți și curtoazie duioasă, neegoistă. Există cămine în care este îndeplinit acest principiu – familii care I se închină lui Dumnezeu și în care domnește adevărata iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineață și de seară se înalță spre Dumnezeu precum tămâia cea plăcut mirositoare, iar îndurările și binecuvântările Sale coboară asupra celor care le cer, ca roua dimineții. … Toți pot vedea că există o influență ce lucrează în cămin, și-i afectează pe copii, și că Dumnezeul lui Avraam este cu ei. Dacă familiile celor care pretind a fi creștini ar avea în vedere adevăratul model cu privire le religie, ei vor exercita o puternică influență spre bine. Ar deveni atunci cu adevărat „lumina lumii”.
Cel care trăiește creștinismul în propriul cămin va fi o lumină strălucitoare pretutindeni. – The Faith I Live By, p. 278

Miercuri, 25 septembrie

Noi avem un Apărător veșnic viu, care face mijlocire pentru noi. Așadar, să devenim și noi apărători din principiu, în favoarea celor care greșesc. „Și, fiindcă avem un Mare-Preot pus peste casa lui Dumnezeu [aici este mijlocirea Lui în favoarea noastră], să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre.” El este „un Mare-Preot milos şi vrednic de încredere” „în ce privește legăturile cu Dumnezeu”.
Așadar, cum El lucrează pentru noi, să lucrăm și noi cu tot atâta zel și interes pentru a încuraja unitatea unii cu alții. Hristos S-a rugat ca noi să avem aceeași unitate ca aceea care există între El și Tatăl Său. În tot ce facem, să încercăm să avem încredere și dragoste unul pentru altul și, în felul acesta, vom răspunde rugăciunii lui Hristos Isus. … Nu toate presupunerile și ideile voastre despre frații voștri sunt corecte. … Să îndepărtăm toate aceste presupuneri și închipuiri; să rămânem de partea lui Hristos și să ne gândim la bogata încurajare pe care El ne-a dat-o pentru ca, la rândul nostru, și noi să o dăm altora. … Lăsați ca invidia și gelozia să fie alungate de șuvoiul dragostei care se revarsă din fântâna dragostei lui Dumnezeu. Strigătul celor care sunt gata să piară ajunge repede la urechea Lui. „Căci el va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul, care n-are ajutor.” – Lift Him Up, p. 321

Cât de serios ar trebui ca toți cei care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos să caute să răspundă acestei rugăciuni prin viața lor! Mulți nu înțeleg sfințenia legăturii cu biserica și sunt puțin dispuși să se supună restricțiilor și disciplinei. Cursul acțiunii lor arată că își înalță judecata mai presus de cea a bisericii unite și nu sunt atenți să se păzească să nu încurajeze glasul spiritului de opoziție. Cei care dețin poziții de răspundere în biserică pot să aibă defecte în comun cu alții și pot greși în hotărârile lor; dar, cu toate acestea, biserica lui Hristos de pe pământ le-a dat o autoritate care nu poate fi disprețuită. După învierea Sa, Hristos a dat putere bisericii Sale, spunând: „Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate; și cele ce le veți ținea vor fi ținute.” – Mărturii, vol. 4, p. 17

Ordinea care a fost menținută în prima biserică creștină le-a dat putința de a înainta puternic, ca o oștire bine disciplinată, îmbrăcată cu armura lui Dumnezeu… În felul acesta, strădaniile lui Satana de a ataca biserica în locuri izolate erau preîntâmpinate prin acțiunea unită din partea tuturor, iar planurile vrăjmașului de a rupe și a nimici erau zădărnicite.
„Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților” (1 Corinteni 14:33). El cere ca ordinea și sistemul să fie respectate în conducerea treburilor bisericii de azi, ca și în zilele din vechime. El dorește ca lucrarea Sa să înainteze în mod desăvârșit și cu exactitate, pentru ca astfel El să poată pune asupra ei pecetea aprobării Sale. Creștin să fie unit cu creștin, biserică cu biserică, uneltele omenești conlucrând cu cele divine, fiecare instrument supunându-se Duhului Sfânt și toate strânse laolaltă pentru a duce lumii vestea cea bună a harului lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor, pp. 95–96

Joi, 26 septembrie

Mulți susțin că nu este cu siguranță nimic rău în a merge la un concert și a neglija întâlnirea de rugăciune sau în a lipsi de la întâlnirile unde slujitorii lui Dumnezeu urmează să prezinte un mesaj din cer. Este mai sigur să fiți exact acolo unde Hristos a spus că va fi. … Isus a spus: „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). – The Faith I Live By, p. 246

Nu lăsați niciun cuvânt iritat, aspru sau repezit să vă scape de pe buze. Harul lui Hristos așteaptă să fie cerut de voi. Spiritul Lui vă va lua în stăpânire mintea și conștiința, dirijându-vă cuvintele și faptele. Nu vă pierdeți niciodată respectul de sine prin cuvinte pripite și necugetate. Vedeți să vă fie cuvintele curate și conversația sfântă. Dați-le copiilor voștri un exemplu a ceea ce doriți ca ei să fie… Să fie pace, cuvinte plăcute și înfățișare voioasă. – Îndrumarea copilului, p. 219

O, să nu spuneți niciun cuvânt care să provoace o durere mai adâncă! Sufletului obosit de o viață de păcat, dar care nu știe unde poate afla ușurare, prezentați-i-L pe Mântuitorul cel plin de compasiune. Luați-l de mână, ridicați-l, spuneți-i cuvinte de încurajare și de speranță. Ajutați-l să prindă mâna Mântuitorului.
Ne descurajăm prea repede pentru sufletele care nu răspund de îndată la eforturile noastre. N-ar trebui să încetăm niciodată să lucrăm pentru un suflet câtă vreme există o licărire de speranță. Pentru Răscumpărătorul nostru, care S-a jertfit pe Sine, aceste suflete sunt prea prețioase ca să fie lăsate cu ușurință în puterea ispititorului.
Trebuie să ne punem în locul celor ispitiți. Luați în calcul puterea eredității, influența prieteniilor și mediului rău în care au trăit, puterea obiceiurilor greșite. Să ne mai minunăm că, sub imperiul acestor influențe, mulți se strică? Să ne mai întrebăm de ce răspund atât de încet la eforturile depuse pentru ridicarea lor?
Adesea, când sunt câștigați pentru Evanghelie, aceia care păreau neciopliți și nepromițători se vor afla printre cei mai loiali susținători și apărători. Ei nu sunt corupți cu totul. Dincolo de aparențele exterioare nepromițătoare, există porniri bune la care s-ar putea ajunge. Fără o mână de ajutor, mulți nu s-ar redresa niciodată, însă ei pot fi ridicați printr-un efort răbdător, stăruitor. Asemenea persoane au nevoie de cuvinte pline de blândețe, de atenție acordată cu bunătate și de un ajutor real. Ei au nevoie de acel sfat care nu va stinge slaba licărire de curaj în suflet. Lucrătorii care vin în contact cu ei să țină seama de aceasta. – Divina vindecare, pp. 168–169

Vineri, 27 septembrie

Studiu suplimentar
Faptele apostolilor, „Un martor credincios”, pp. 546–556.
 
Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse