Ediția instructori (st. 9)

PRIVIRE GENERALĂ

Marea Trimitere este dată pe baza declarației lui Isus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18).
Porunca lui Isus de a face ucenici, de a-i boteza, de a-i învăța și de a rămâne în El se bazează pe autoritatea Lui. Prea adesea considerăm această Mare Trimitere ca o simplă poruncă: „Duceți-vă!” Totuși ea este o chemare de a ne bizui pe puterea și autoritatea Sa pentru a reflecta caracterul și învățăturile Sale către ceilalți. Chemarea Lui la lucrare include compasiunea Sa față de cei săraci și neajutorați, așa cum este prezentată în evanghelii.
Biserica Noului Testament a adoptat compasiunea lui Hristos pentru săraci. După Cincizecime, biserica primară s-a organizat pentru a sluji cu compasiune, iar ucenicii și conducătorii bisericii creștine în dezvoltare au făcut ca lucrarea aceasta să fie în centrul misiunii lor.

Obiectivele instructorului:
• Analizează împreună cu grupa modelul de slujire echilibrat și care are în vedere întreaga ființă umană, prezentat în Faptele 2:41-47.
• Examinează rolul darurilor spirituale care au fost date pentru a ușura lucrarea bisericii și chemarea fiecărui membru la slujirea nevoilor semenilor.
• Ca grupă, evaluați cât de eficientă este biserica în eforturile sale, cu ajutorul Duhului Sfânt, de a continua lucrarea bisericii Noului Testament.

COMENTARIU

Pasaj biblic. Invită grupa să citească Faptele 2:41-47. Revizuiți cele cinci elemente ale lucrării bisericii primare pe care le descoperiți în acest pasaj. Câte dintre aceste elemente sunt și parte a slujirii bisericii tale?
• Închinare (Faptele 2:42,46,47)
• Părtășie (vers. 42)
• Implicare în comunitate (vers. 45)
• Culegerea roadelor (vers. 41,47)
• Ucenicie (vers. 42)

Pasaj biblic. Citește Faptele 9:36-42. Dorca, sau Tabita, era o ucenică creștină din cetatea Iope, pe coasta Mării Mediterane. Dorca este nume grecesc și înseamnă „gazelă”, iar cealaltă variantă este Tabita, nume aramaic. Tabita era o persoană generoasă care făcea mult bine pentru nevoiașii din Iope (în special haine). Tabita era foarte iubită în Iope. Când s-a îmbolnăvit și a murit, credincioșii care o cunoșteau au trimis de îndată după Petru.
Când Petru a ajuns la casa unde era trupul Tabitei, acolo erau multe văduve care o plângeau. Toate i-au arătat lui Petru hainele pe care le făcuse Tabita. După ce le-a spus să iasă din cameră, Petru s-a rugat și i-a spus femeii moarte: „Tabita, scoală-te!” (Faptele 9:40). Ea a înviat din morți. Ca urmare a acestui lucru, mulți oameni din Iope au crezut în Domnul.
Aducerea Tabitei înapoi la viață nu a fost doar pentru ea. Cu siguranță, Petru a înviat-o pe Tabita și pentru văduvele și cei din Iope care aveau nevoie de ajutorul ei. Ea este un exemplu elocvent al modului în care ar trebui să le slujim celor în nevoie din jurul nostru. A fost reînviat spiritul Tabitei în biserica ta? Ce proiecte are biserica ta, a căror lipsă s-ar observa?

Un proiect frumos
Trăsăturile bisericii primare descrise în Faptele 2:41-46 și în viața Tabitei dăinuiesc și astăzi. Iată un exemplu: în ultimii optsprezece ani, un grup de membrii miloși din Spencerville, statul Maryland, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, SUA, cu o preocupare pentru cei din jur, au fost implicați într-un proiect pe care l-au numit „Keep in Stitches” (n.tr.: Întărește cusăturile). Ei se întâlnesc săptămânal în fiecare dimineață pentru a studia și a se ruga, pentru părtășie și pentru a sluji împreună nevoilor celor din jur. La amiază, ei „frâng pâinea”, servind prânzul împreună. Ei s-au întâlnit cu lideri din localitatea lor și au descoperit că nevoile erau multe. Acest grup a răspuns nevoilor specifice oferind pături cusute de ei pentru copii femeilor fără adăpost, au făcut fețe de pernă, au alcătuit truse de îngrijire pentru bărbații fără adăpost și au răspuns cererilor venite din proiectele misionare din străinătate pentru pături, căciuli și haine. Ce a făcut biserica ta pentru a afla nevoile celor din localitatea ta? De ce ai avea nevoie pentru a trece la acțiune?

Pasaj biblic. Citește următoarele pasaje despre darurile spirituale din biserica primară: Romani 12:4-6; 1 Corinteni 12:4,5 și 1 Petru 4:10.

Observă că darurile spirituale nu sunt doar niște talente date oamenilor după bunul plac, ci daruri oferite pentru ca biserica să poată suplini nevoile din lucrare. Apostolul Pavel ne prezintă o listă impresionantă de daruri spirituale pe care Dumnezeu le-a dat bisericii Sale în persoana membrilor ei. Împreună cu grupa, analizați listele din Romani 12:1-8; 1 Corinteni 12:7-11, 27-31 și Efeseni 4:11-13. Fă o listă a darurilor Duhului pe care membrii grupei cred că le au. Cere-le să împărtășească modul în care și-au folosit darurile spirituale pentru lucrarea din biserică și din afara ei.

O orchestră
Gândește-te la următorul lucru: „Bisericile Noului Testament erau grupe de frați care slujeau și care erau agenții de lucru între oameni. Nicio diferență de rang sau statut nu diviza poporul lui Dumnezeu. Conducătorii bisericii erau responsabili în principal de pregătirea bisericii pentru o slujire plină de rod și pentru a da mărturie celor din jur. Biserica nu era considerată o societate muzicală care angaja interpreți și apoi se bucura de spectacol. Biserica era o orchestră în care fiecărui membru îi era încredințată o parte specifică.” – Rex Edwards, A New Frontier: Every Believer a Minister, Mountain View, CA, Pacific Press Publishing Association, 1979, pp. 6–7
Discutați implicațiile citatului de mai sus. Pune următoarea întrebare grupei: La ce lucrare a fost chemat fiecare dintre noi pentru a sluji în Numele lui Isus? Încurajează-i pe membrii grupei să discute răspunsurile, legându-le de conceptul „fiecare credincios, un misionar”.
În biserica Noului Testament, și în cea de astăzi, bisericile creștine vii erau, și sunt, pline de credincioși care servesc celorlalți și sunt implicați în lucrarea care răspunde tuturor nevoilor oamenilor, atât celor materiale, cât şi celor fizice și celor spirituale. Aceste biserici sunt diferite, dar au anumite trăsături în comun: (1) o bună înțelegere a tuturor direcțiilor misiunii bisericii, (2) o spiritualitate care se întemeiază pe Isus, (3) dedicare față de misiune.
Mai jos sunt câteva activități în care se poate implica o biserică.

Încercând să-și înțeleagă mai bine misiunea, o biserică activă
• încurajează o slujire echilibrată care include ucenicia, evanghelizarea și lucrarea pentru societate;

• susține faptele de caritate, compasiunea, dezvoltarea comunității și militează pentru dreptate – pretutindeni unde sunt oameni care suferă există ocazia ca biserica, trupul lui Hristos, să strălucească;
• consideră că misiunea se bazează pe relaționare și caută să stabilească relații pe termen lung cu cei cu care lucrează și să îi primească în frățietatea de creștini;
• consideră misiunea ca fiind atât locală, cât și globală.

Căutând sfințirea și o închinare după modelul lăsat de Hristos, o biserică misionară
• pune accent pe recunoștința profundă pentru mântuirea prin har, prin credința în Hristos;
• se sprijină pe puterea Duhului lui Dumnezeu pentru o slujire care aduce rod;
• este condusă de Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu și învață doctrine înrădăcinate în principiul Sola Scriptura – Biblia și numai Biblia – ca standard moral absolut pentru bine și rău;
• încurajează o viață devoțională de închinare, rugăciune și studiu cu scopul de a crește și a face ucenici;
• are aceeași dragoste jertfitoare a lui Dumnezeu pentru cei pierduți, singuri și răniți și încurajează spiritul de misiune ca rod natural al închinării aduse lui Dumnezeu.

Dorindu-și o viață spirituală sănătoasă, biserica
• își dă seama că relațiile din cadrul ei trebuie să fie pline de iubire și sănătoase – nimeni nu își dorește să intre într-o biserică în care se simte tensiune deoarece familiile nu se înțeleg între ele;
• se roagă pentru și îşi susține pastorii și conducătorii, simțind împreună cu ei povara pe care Domnul a pus-o pe umerii lor. De asemenea, nu uită să fie răbdătoare și iertătoare când se fac greșeli.

Dorind să facă misiune, o astfel de biserică
• îi cheamă, îi instruiește și îi organizează pe membri pentru lucrare, construind pe baza tuturor darurilor spirituale;
• susține lucrarea prin colaborarea armonioasă cu ceilalți în mod organizat; nu se consideră rebelă, nu consideră că știe totul sau că este un martir care nu trebuie să dea socoteală și nu depinde de ceilalți frați și surori;

• își amintește că lucrarea are două direcții: pentru cei din biserică și pentru cei din afara ei. Atenția prea mare asupra uneia o poate distruge pe cealaltă.

Ca grupă, evaluați lucrarea bisericii din perspectiva arătată mai sus. Rugați-vă împreună ca abordarea lucrării în complexitatea ei, așa cum a fost în biserica din Noul Testament să devină o realitate și în biserica voastră.

APLICAȚIA

În Noul Testament, lucrarea înseamnă slujire pentru Dumnezeu și aproapele, în Numele Lui. Isus ne-a dat un model pentru slujirea creștină. El nu a venit ca să I se slujească, ci pentru ca El să slujească (Matei 20:28; Ioan 13:1-17).
• Întreabă-i pe cei din grupă ce se așteaptă să facă biserica pentru ei.
• Ajută-i să înțeleagă că succesul lucrării bisericii depinde mai mult de contribuția fiecărui membru decât de așteptarea pe care o au membrii din partea bisericii.
• Enumeră proiectele și serviciile pe care le oferă biserica ta în interior și în vecinătate.
• Invită-i pe membrii grupei să identifice în care dintre proiectele misionare și serviciile enumerate sunt implicați și să își scrie numele pe lista celor în care ar vrea să fie implicați.
• Mulțumește-le celor care deja se implică și îndeamnă-i pe ceilalți la slujire.

În slujire, accentul trebuie pus pe vestirea Evangheliei lui Isus Hristos pentru ceilalți, pentru ca ei să Îl cunoască și să Îl primească în viața lor ca Mântuitor și Domn. Aceasta ar trebui să îi inspire să facă un pas și mai departe, făcându-i să-ș i dorească să Îl cunoască pe Hristos ca nucleu al existenței și al lucrării lor. În plus, creștinii sunt chemați să slujească prin îndeplinirea nevoilor oamenilor cu dragoste și smerenie în locul lui Isus. Citiți pe rând următoarele versete: Matei 20:26; Ioan 2:5,9; Faptele 6:1-3; Romani 1:1; Galateni 1:10 și Coloseni 4:12. Dacă ai examina rapoartele de la comitetele bisericii pe o perioadă mai lungă, ce procent din deciziile luate crezi că au de-a face cu slujirea directă în localitatea din care face parte biserica? Cum ar putea deveni întâlnirile de comitet mai concentrate pe misiune?