Ediția instructori (st. 7)

PRIVIRE GENERALĂ

În Matei 11:1-15 citim că, după ce a terminat de dat învățături celor doisprezece ucenici, Domnul Isus a plecat să-i învețe pe oameni și să predice în cetățile Galileei. În timp ce Ioan Botezătorul era în închisoare, ucenicii lui l-au vizitat. I-au spus despre „lucrările lui Isus” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 214 și Matei 11:2) și despre mulțimile de oameni care se adunau în jurul Lui. Dar ucenicii lui Ioan „se întrebau de ce, dacă acest nou Învățător era Mesia, nu făcea nimic pentru a-l elibera pe Ioan… Întrebările acestea n-au rămas fără efect. Îndoieli, care altfel nu s-ar fi ivit, îi erau sugerate lui Ioan.” – Hristos, Lumina lumii, pp. 214–215
Ioan anticipase că Isus avea să vină să judece și să-l elibereze pe Israel. Dar, când Isus nu a făcut lucrurile la care se aștepta el, Ioan a „început să se tulbure și să se neliniștească” (p. 215). El i-a trimis pe doi dintre ucenicii lui să Îl roage pe Isus să clarifice care era misiunea Sa. Ucenicii lui Ioan L-au întrebat: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” (Matei 11:3). „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie și săracilor li se propovăduiește Evanghelia»” (vers. 4, 5).
Această lecție ne amintește că, deși majoritatea oamenilor, inclusiv Ioan Botezătorul, au înțeles greșit adevărata natură a lucrării lui Isus, Scriptura ebraică anticipase acest lucru. Mai mult, Isus Și-a prezentat misiunea pentru cei săraci și asupriți ca pe o împlinire a profeției din Isaia 61.

Obiectivele instructorului
• Comparați în cadrul grupei cântecul de bucurie al Mariei din Luca 1:46-55 cu cântecul Anei din 1 Samuel 2:1-10.
• Analizați apoi implicațiile profeției despre misiunea lui Isus pentru declarația de misiune a bisericii tale.
• Întreabă: Ce este „spiritul de victimizare”?
• Discutați: Care este rolul jertfei lui Hristos în lucrarea pe care o facem pentru El?
• Analizați în grupă modul în care jertfa de pe cruce este cea mai înaltă demonstrație a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire.

COMENTARIU

Pasaj biblic. După ce îngerul a anunțat-o de nașterea lui Isus, Maria a mers în vizită la vara ei, care era însărcinată. În acea vizită, Maria, Elisabeta și pruncul ei nenăscut s-au bucurat (Luca 1:41-44). Apoi, Maria izbucnește în cântare (vers. 46-55). Acest cântec conține multe concepte și fraze din Vechiul Testament. El ne descoperă predarea totală a Mariei față de voia lui Dumnezeu, înțelegerea Scripturii pe care o avea și recunoștința ei față de Mântuitorul. Asemenea cântării Anei (1 Samuel 2:1-10), cântarea Mariei ne prezintă un Dumnezeu care îi ridică pe cei asupriți și are grijă de cei flămânzi. Ea prezintă și un element mesianic și arată percepția umilă a Mariei despre rolul ei ca aleasă a lui Dumnezeu.
Citește cântarea Anei. Ce paralele se pot face cu cântarea Mariei?

Pasaj biblic. În Luca 4:14-30 citim despre întoarcerea lui Isus în cetatea natală pentru a-Și anunța misiunea, declarație pe care o găsim în versetele 18 și 19. Aici, Isus citeşte din Isaia 61:1,2 și încheie chiar înainte de a doua jumătate a versetului 2, omițând cuvintele „o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați”. Isus dorește să scoată în evidență faptul că nu sosise încă vremea pentru judecată şi răzbunare (Ioan 3:17). El Se concentra pe restaurarea adusă de jubileu. Un angajament real față de acest aspect al jubileului ar determina o transformare în comunitate. Observați ce este făgăduit în Isaia 61:3,4: Domnul dorește să le dea „celor întristați din Sion… o cunună împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit… Ei vor zidi iarăși vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.”
Există puține dovezi care să arate că Israel a împlinit această cerință a jubileului. În timpul lui Isus, conducătorii Sinedriului găsiseră căi de a se sustrage în mod legal de la împlinirea poruncilor legate de Anul jubiliar, ceea ce face ca proclamarea lui Isus din Luca 4:19 a Anului îndurării Domnului (jubileul) să fie și mai remarcabilă.

Discutați în grupă: În ce se aseamănă misiunea lui Isus cu declarația de misiune a bisericii tale? Revizuiți evenimentele și proiectele voastre din ultimul an și observați direcția în care se îndreaptă biserica.

Salvat pentru că l-a salvat pe altul
Sundar Singh (1889–1929) a fost un misionar creștin din India care a răspândit Cuvântul lui Dumnezeu printre locuitorii din regiunile muntoase din Himalaya.
Într-o după-amiază, în timp ce mergea cu un prieten printr-o zonă cu povârnişuri abrupte din Tibet, a fost prins de o furtună de zăpadă. Într-un moment scurt în care furtuna s-a potolit puțin, Sundar a văzut întâmplător un om căzut în zăpadă, într-o prăpastie, cam la zece metri mai jos. Omul avea nevoie urgentă de ajutor. Sundar a pornit în jos ca să îl salveze, dar tovarășul lui de drum a încercat să îl descurajeze. El l-a avertizat că pierdeau timp în efortul de a-l salva pe străin și că, în furtuna de zăpadă, toți trei aveau să înghețe dacă nu reușeau să ajungă la adăpost. Totuși Sundar era hotărât să îl salveze pe omul neajutorat și i-a cerut tovarășului său să-l ajute. Dar acesta a preferat să plece pentru a-și salva propria viață.
Cu mare atenție, Sundar a coborât pe poteca înghețată și a ajuns la bietul străin. Era rănit și își rupsese un picior. Sundar l-a luat pe umeri și l-a acoperit cu pătura lui cât au urcat pe poteca alunecoasă și abruptă. După mai multe ore, în care a înaintat greu cu omul în spate prin furtuna de zăpadă, Sundar a ajuns la cel mai apropiat sat chiar înainte de lăsarea întunericului. Era ud din cauza transpirației. La un moment dat, pe drumul înghețat, s-a împiedicat de corpul unui om pe jumătate îngropat în zăpadă. Era cadavrul înghețat al tovarășului său care plecase înainte, pentru a-și scăpa viața.
Sundar l-a dus pe străin la un adăpost călduros și sigur din sat și i-a oferit ajutorul de care avea nevoie. Atunci și-a dat seama că, salvându-l pe străin, de fapt se salvase și pe el. Efortul de a duce povara grea, transpirația și contactul cu trupul celuilalt i-au încălzit pe amândoi și le-au salvat viața. El și-a amintit de cuvintele lui Isus: „Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui” (Luca 9:24).
Unul dintre discipolii lui Sundar Singh l-a întrebat odată: „Care este cea mai dificilă sarcină în viață?” Sundar i-a răspuns: „Să nu ai nicio povară de dus!” Darul slujirii altruiste este că, prin ea, este ajutat și cel care slujește. (http://christian.moral-stories.com/2012/08/selfless-service.html.)

Pasaj biblic: Citește Ioan 5:1-15. Isus a ieșit în Sabat pe lângă Poarta Oilor, aproape de scăldătoarea Betesda (Casa milei, a harului), la nord de templu. El a văzut un bărbat bolnav de treizeci și opt de ani. Isus l-a întrebat: „Vrei să te faci sănătos?” Răspunsul firesc al bolnavului ar fi trebuit să fie: „Da, vreau să fiu sănătos!” Însă omul s-a concentrat pe obstacole: „Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea” (Ioan 5:7).
Când te confrunți cu un obstacol, te concentrezi asupra lui în loc să te prinzi de harul oferit pentru a-l birui? Dacă da, la un moment dat vei începe să crezi că locul în care ești este locul în care vei rămâne. Dacă te concentrezi pe obstacole, vei începe să crezi că nu poți să faci nimic pentru a-ți schimba situația. Mai mult, vei crede că toți ceilalți vor să ți-o ia înainte. Vei crede că tu nu îți poți atinge obiectivul, din cauză că mama ta nu te-a susținut suficient când erai copil, tatăl tău te-a abandonat sau nu mai ai o familie care să te ajute. E drept că nu poți controla toate circumstanțele. Este posibil să fii victima lor. Dar poți alege cum să răspunzi în aceste circumstanțe. Nu trebuie să lași ca spiritul de victimizare să îți controleze viața sau alegerile. Victimizarea ne subminează personalitatea, transformând-i pe cei răniți în invalizi. Noi trebuie să ne întoarcem privirea de la problemă spre soluție. Isus i-a oferit acelui om o soluție: „«Scoală-te», i-a zis Isus, «ridică-ți patul și umblă!» Îndată, omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla” (Ioan 5:8,9).

Întrebări: Cine dintre cunoscuții tăi a suferit din cauza răspunsului negativ la circumstanțe mai puțin fericite? Dintre cei cărora le slujim, este cineva cuprins de spiritul de victimizare? Cum l-am putea ajuta să iasă din această situație?

Pasaj biblic: Apostolul Pavel declară: „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu, față de lume!” (Galateni 6:14). Aici vedem trei aspecte ale jertfei de pe cruce: (1) crucea Domnului Isus Hristos este singura vrednică de laudă, (2) moartea față de lume în inima credinciosului și (3) răstignirea eului față de lume. Ce semnificație pot avea aceste trei aspecte în umblarea noastră zilnică cu Dumnezeu? Cum influențează moartea față de sine și față de lume tot ce facem?

APLICAȚIA

„Lumea are nevoie astăzi tot de ceea ce a avut nevoie și acum o mie nouă sute de ani – o descoperire a lui Hristos… și numai prin harul lui Hristos se poate împlini această lucrare de vindecare – fizică, mintală și spirituală.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 143 (subliniere adăugată)
„Ar trebui să ne amintim necontenit că lucrarea misionarului medical este aceea de a îndrepta atenția oamenilor bolnavi de păcat către Omul de pe Calvar.” – Ibidem, p. 144
Invită-i pe membrii grupei să fie atenți la ocaziile de a-i îndruma pe oamenii cărora le slujesc către „Omul de pe Calvar.” Întreabă-i în ce mod ar putea face acest lucru. Revino asupra subiectului în următoarele săptămâni și roagă-i să împărtășească cu grupa experiențele avute. Pentru început, iată câteva idei testate de alții:
1. Invită pe cineva la o grupă de studiu, folosind un ghid pentru studiul în grupe mici.
2. Împărtășește-ți experiența cu o persoană cu care Dumnezeu te îndeamnă să discuți și să îi relatezi convertirea ta. Citește Faptele 26:11-27 pentru a vedea cum a procedat Pavel. Include în mărturia ta și (1) viața ta înainte de Hristos, (2) cum L-ai întâlnit pe Hristos și (3) urmarea întâlnirii cu El. Apoi fă un apel. Ca un exercițiu, invită-i pe membrii grupei să își împărtășească și ei mărturiile personale.
3. După cum te îndeamnă Duhul Sfânt, prezintă Evanghelia cuiva care vrea să Îl urmeze pe Isus. Include următoarele trei elemente: problema păcatului (Romani 3:23; Isaia 59:2), soluția la păcat (Romani 6:23), acceptarea personală a soluției (Efeseni 2:8,9). Apoi invită persoana să Îl accepte pe Hristos ca Mântuitor personal. Rostește o rugăciune și invită-l (invit-o) să repete fiecare propoziție după tine. De exemplu: „Îmi dau seama că sunt păcătos și merit să mor. Vreau să primesc și eu darul vieții veșnice din partea Ta. Doresc ca Tu să fii Domnul și Mântuitorul meu. Îți mulțumesc pentru darul Tău.” (Rugăciunea credinciosului, preluată de la Del Dunavant, specialist în dezvoltarea bisericii.)