Ediția instructori (st. 5)

PRIVIRE GENERALĂ

Viața de familie este imprevizibilă. Avem nevoie de tot ajutorul pe care-l putem obține. Textul de memorat pentru această săptămână ne arată că trebuie să ne călcăm pe mândrie și să nu ne bizuim pe înțelepciunea noastră (Proverbele 3:5). Trebuie să fim onești și să recunoaștem că, dacă vrem să fim mame, tați, fiice și fii buni, avem nevoie de ajutor din partea Domnului. Cartea Proverbele este o comoară de înțelepciune pentru viața de familie și studiul de față caută călăuzire în paginile ei.
Crearea unei familii începe cu doi oameni care aleg să-ș i ia un angajament unul față de celălalt pentru toată viața. Fie că lucrul acesta îi place copilului sau nu, părinții se află într-o poziție favorabilă pentru a-l sfătui cine i se potrivește ca soț/soție. În cartea Proverbele (2:16-19; 5:3-14; 7:4-27) se insistă mult cu privire la tipul de femeie cu care un bărbat să nu se implice într-o relație, numită „femeie străină” (de fapt, o femeie desfrânată). Dar putem să aplicăm același principiu pentru a evita și bărbatul nepotrivit. Poate faptul că se vorbește doar despre „femeia străină” și nu și despre „bărbatul străin” este contrabalansat, în parte, de faptul că Proverbele se încheie cu un omagiu adus femeii „cinstite” (Proverbele 31:10-31).
Acțiunile părinților vor avea consecințe directe asupra caracterului copiilor. Așadar, este foarte important ca atitudinea lor să fie prudentă și echilibrată (Proverbele 15:1).

COMENTARIU

Introducere teologică

Pentru că El este dragoste, Dumnezeu Și-a asumat riscul de a crea ființe care au capacitatea de a alege, agenți morali liberi, cu potențialul de a-L iubi sau nu.
Într-o familie pot exista multe realități opuse. Pe de o parte, familia poate asigura apogeul siguranței și al dragostei. Pe de altă parte, în ea pot să existe dureri și resentimentele cele mai profunde, ea poate ascunde cea mai șocantă violență și poate desfigura sufletele membrilor ei. Când punem bazele propriei familii, noi participăm la riscul pe care Și l-a asumat Dumnezeu de a crea relații. Alegem un partener de viață care inițial ne este complet străin, cu un viitor complet necunoscut, ca să ne legăm viețile pentru totdeauna. Avem împreună copii și ne bucurăm de ei. Dar, curând, realizăm că există posibilitatea ca bucuria inițială să se extindă sau să se termine cu durere și cu inimi zdrobite. Și totuși noi, la fel ca Dumnezeu, ne asumăm riscuri – continuăm să ne împletim viața cu a altora pentru a crea familii. De ce? Poate pentru că, așa cum spune un cântec, „dragostea este singurul risc pe care merită să ți-l asumi.”
Când Dumnezeu, a cărui natură este dragostea (1 Ioan 4:8), ne-a modelat după chipul Său (Geneza 1:26), dorința de a iubi și de a fi iubiți a fost pusă în însăși natura noastră. Deși a adus un asemenea haos în creația lui Dumnezeu, nici măcar păcatul nu a reușit să șteargă dragostea ca etică supremă a omului. Câți oameni de pe planetă ar putea spune sincer că preferă o viață fără dragoste? Nu mulți. Deoarece este izvorul dragostei relaționale, familia este omniprezentă. Dumnezeu a rânduit așa (Geneza 1:28; 2:24). Dragostea din familie ne poate ajuta să auzim primele șoapte ale dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Ellen G. White afirmă că Dumnezeu „a căutat să ni Se descopere … prin cele mai profunde și gingașe legături omenești pe care inimile noastre le pot cunoaște”. – Calea către Hristos, p. 10
Nu este de mirare, așadar, că familia a devenit ținta planurilor de distrugere ale lui Satana. Din această cauză avem nevoie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată și Soț (Exodul 4:22; Ieremia 31:32) și pe Isus ca Fiu, Mire și Frate (Ioan 3:16 ; Marcu 2:19 ; Romani 8:29).

Scriptură

Mesajul cărții Proverbele pentru toate generațiile este acesta: „Părinți, vorbiți-le copiilor voștri!” Când Moise le-a transmis copiilor lui Israel poruncile lui Dumnezeu, el a menționat că acele cuvinte trebuie să se afle în inima fiecărui om. În același context el a spus că aceste cuvinte trebuie să se afle și în mintea copiilor noștri (Deuteronomul 6:4-7). „Învățați-i insistând, stăruind” este expresia prin care traduce King James Version ebraicul shaman, care provine fie dintr-o rădăcină care înseamnă „a repeta” (de exemplu, „spuneți-le copiilor voștri și continuați să le spuneți”) [Versiunea New Jerusalem], fie dintr-o rădăcină care înseamnă „a grava” sau „săpa” (de exemplu, să înveți hotărât, incisiv, ca în „săpați-le adânc în copiii voștri” [NAB]. Și repetarea, și gravarea adâncă a poruncilor cu referire la a-i învăța pe copii se pot potrivi în acest context.
Așadar, cum ar trebui să le transmitem copiilor într-un mod semnificativ (1) cugetările înțelepte ale împăratului Solomon, (2) istoria cutremurătoare a lui Isreal și (3) poruncile și principiile Legii lui Dumnezeu?
Întorcându-ne la modelul de învățare prin repetiție și întipărire pe care îl găsim în Deuteronomul, restul versetului ne explică mai pe larg cum să facem acest lucru. „Să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi” (Deuteronomul 6:7,8). „Stai”, „pleci”, „te culci” și „te scoli” au menirea ca, într-un sens figurat, să acopere toate situațiile în care se poate afla cineva pe parcursul unei zile. Așadar, în toate experiențele diverse ale unei zile, mama și tata trebuie să vorbească (dabar), să converseze, să șoptească sau chiar să cânte despre cuvintele lui Dumnezeu. Iar copiii vor asculta și vor fi schimbați.
Dar părinții nu trebuie să vorbească despre Dumnezeu și despre cuvintele Lui doar de dragul copiilor. Moise a spus că toate cuvintele legii, poruncile Domnului, trebuie să fie mai întâi „în inima ta”, adică în inima părinților. Ideea că aceste cuvinte trebuie să le rămână copiilor în minte „ca niște fruntarii între ochi” întărește imperativul ca ele să se afle deja în gândirea părinților.
Dar nici măcar a le avea în minte nu este suficient. Dacă părinții vor ca religia lor și respectul pentru Dumnezeu să le fie transmise mai departe copiilor lor, atunci legile Lui trebuie să fie legate „ca un semn de aducere-aminte la mâini”. Faptele părinților trebuie să arate legile lui Dumnezeu manifestate în viața omului. Altfel, tot ce spun ei despre Dumnezeu va avea exact efectul invers. În consecință, copiii vor simți repulsie față de ipocrizia părinților desfășurată în fața ochilor lor.

Scriptură

Când poruncește să fie ținut Paștele în țara pe care urmau să o ia în stăpânire, Domnul privește în perspectivă și dorește ca părinții să fie pregătiți să le răspundă copiilor când aceștia vor întreba despre ceremonial (Exodul 12:26). Poate că cel dintâi scop al ceremonialelor este acela de a stârni curiozitatea copiilor, ca ei să pună întrebări despre Dumnezeu și despre calea Sa.
Iar întrebarea copilului poate să nu fie doar: „Ce înseamnă acest ceremonial?”, ci: „Ce înseamnă pentru tine aceasta?” Atunci, nu va fi de ajuns un răspuns teoretic sau un text biblic. Copiii nu pot să-L vadă sau să-L audă pe Dumnezeu în mod direct, dar ei îi urmăresc și îi ascultă pe părinții lor. Când mama și tata le împărtășesc experiențe despre ce înseamnă pentru ei personal Dumnezeu și legile Lui, răspunsul capătă greutate și solemnitate și poate chiar se creează un moment de familie memorabil. Poate că acest model este ideal pentru transmiterea cunoștințelor biblice către generația următoare. „Ce înseamnă?” trebuie să fie urmat, în mod ideal, de un răspuns la întrebarea: „Ce a însemnat pentru mine, în viața mea, acest ceremonial?”

APLICAȚIE

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este bogată în informații. Noi acordăm o importanță primordială cunoștințelor biblice generale, profeției și sfaturilor lui Ellen G. White. În spiritul învățăturilor lui Solomon pentru copiii lui, prin studiul acesta biserica dobândește o înțelegere mai clară a pașilor de urmat pentru a avea cea mai bună familie posibilă. Ca nimeni să nu se simtă împovărat de prea multe sfaturi, secțiunile scripturistice din ediția pentru instructori s-au concentrat pe sfaturile Bibliei despre înțelepciune, ca o moștenire pentru generația următoare. Au fost folosite pasaje biblice care sunt legate în primul rând de copii, dar principiile sunt benefice pentru toți membrii familiei. Sunt și texte care accentuează aceeași idee fără să spună nimic despre copii sau despre familie, de exemplu: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, și atunci vei lucra cu înțelepciune” (Iosua 1:8). Subliniați acest aspect pentru persoanele necăsătorite și pentru adulții fără copii, ca nu cumva cineva să considere că studiul acesta nu i se aplică.

Sugestii pentru a integra cartea Proverbele în viața de familie:

În cartea Proverbele sunt 31 de capitole – câte unul pentru fiecare zi din lună. Îndeamnă-i pe membrii grupei să citească în fiecare zi câte un capitol la altarul de dimineață și invită-i pe toți să spună care este proverbul lor preferat.
Încurajează-i pe membrii grupei ca, acolo unde este cazul, să discute în familie în mod deschis despre dificultățile și îngrijorările cu care se confruntă fiecare membru al familiei, personal. Având în vedere că Proverbele ating o asemenea varietate de subiecte, sfătuiește-i pe membrii grupei să caute dacă este vreun proverb (sau chiar două) care se potrivește cu vreuna dintre problemele împărtășite în acea ocazie. Sugerează-le să memoreze ca familie un proverb potrivit.