Ediția instructori (st. 1)

PRIVIRE GENERALĂ

A trăi înseamnă a te confrunta cu schimbarea. Încă de la început, creația desăvârșită a lui Dumnezeu a inclus cicluri și anotimpuri (Geneza 1:14; 2:3). Ciclul săptămânal edenic, care culmina cu Sabatul zilei a șaptea, a trecut, din fericire, în era de după cădere și, conform textului din Isaia 66:23, va continua veșnic pe Noul Pământ. Chiar și după păcat, viața noastră continuă să se desfășoare conform unor cicluri: de mediu, biologice, relaționale, familiale, emoționale și chiar politice (Eclesiastul 3:1-8). Dumnezeu știa că o viață statică ar fi fost atât de banală și de insuportabilă, încât a rânduit ca ritmul și schimbarea să fie parte integrantă din ordinea creației Lui.
Schimbările pot fi neașteptate sau anticipate, pozitive sau negative. Ele ne cer răspunsuri care trec de la bucurie la tristețe cu toate trăirile dintre ele. Acest studiu analizează cum parcurg oamenii diferitele faze ale vieții, în special în cadrul familiei.
Viața lui Iov ilustrează schimbarea radicală și neașteptată. La fel, viața lui Iosif. Deși familiile lor au fost transformate semnificativ într-un mod tragic, sfârșitul istoriilor lui Iov și lui Iosif ne descoperă un Dumnezeu al răscumpărării și al refacerii. Astfel de relatări biblice ne dau speranță în providența lui Dumnezeu și ne inspiră să rămânem credincioși când trecem prin perioade dificile.
Și relațiile noastre și diferitele tipuri de interacțiuni pe care le implică joacă un rol important în viața noastră. Să ne gândim la influența imensă pe care o au părinții asupra copiilor. Cursul vieții este adesea stabilit, spre bine sau spre rău, de primele relații din familie. Dacă prima parte a vieții, petrecută în familie, a fost mai puțin decât ideală, niște relații sănătoase ulterioare pot anula influențele negative din trecut. Iar întâlnirea cu Isus în anii de mai târziu poate revoluționa o viață până în punctul în care acea persoană să poată fi numită „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17).
De aici decurge o lege generală a influențelor: orice interacțiune pe care o avem cu cineva poate fi spre bine sau spre rău. Gândul acesta ar trebui să ne determine să analizăm bine situația înainte de a reacționa impulsiv sau superficial față de familie, prieteni sau străini. Noi le influențăm viața indiferent că suntem conștienți de lucrul acesta sau nu.

COMENTARIU

Introducere

Când ai copii mici îți dai seama repede cât de greu este să le explici intervalele de timp. Soția mea și eu ne-am confruntat cu această problemă când fetele noastre erau mici. „Cât mai este până vine iar ziua mea?” „Când mergem iar în parc?” Cum răspunzi la astfel de întrebări dacă timpul nu este înțeles? Eu îi răspund fetiței mele: „Mergem peste o săptămână”, și ea mă întreabă: „Cât înseamnă asta?” În curând am descoperit că răspunsul era „Sabatul”.
Sabatul ciclic din căminul nostru conținea o ceremonie de întâmpinare a Sabatului la apusul soarelui, apoi Școala de Sabat, mersul la biserică, masa de părtășie și prietenii. Acestea creau în mod practic un memorabil reper în timp pentru copiii noștri, astfel că, la întrebările lor despre timp, puteam răspunde în unități de Sabat (de exemplu, „Vom merge la bunica peste trei Sabate”). Metoda aceasta funcționa minunat. În plus, am fost plăcut surprins să văd că „trucul” nostru de familie cu Sabatul era exprimat în greaca biblică.
Termenul grecesc sabbaton, din Noul Testament, poate să facă referire nu numai la Sabatul zilei a șaptea, ci și la o săptămână (Matei 28:1; Luca 18:12). De fapt, în Noul Testament, în limba greacă, nu există alt cuvânt pentru „săptămână”, ci doar sabbaton. Recunosc că am fost de-a dreptul entuziasmat că înlocuirea „săptămânii” cu „Sabatul” în familia noastră era biblică!
Pentru copiii noștri, Sabatul instituit de Dumnezeu a devenit cel dintâi ceas. Sabatul este mai mult decât o zi din săptămână care se repetă la fiecare șapte zile. El este un punct de referință spiritual, stabilit în timp, după care să ne calibrăm viața pentru celelalte zile.
Și o mențiune: există cel puțin o traducere a Bibliei (A.E. Knoch’s Concordant Version) și câteva confesiuni creștine care nu recunosc că sabbaton se referă la săptămână. Această practică inconsecventă vrea să găsească un argument textual pentru a numi duminica „Sabat”. Conform acestei direcții de gândire, Matei 28:1 ar folosi expresia „primul/unul dintre Sabate”. Astfel, prima zi a săptămânii, duminica, este numită sabat. Doar contextul poate determina dacă este vorba despre „Sabat” sau despre „săptămână”. Din fericire, Matei 28, aproape în toate versiunile recunoscute în limba engleză traduce sabbaton corect, ca „săptămână”.

Înțelegerea teologică

S-a observat că modul în care a început ciclicitatea Sabatului ilustrează un interesant principiu-cheie al Evangheliei și al caracterului lui Dumnezeu. De obicei, noi ne gândim la Sabat ca la punctul final al unei săptămâni lungi și agitate, întipărind în mintea noastră ciclul muncă-odihnă. Și felul în care este formulată porunca a patra ne conduce în această direcție (Exodul 20:9,10). Însă, privind din perspectiva edenică, ciclul este inversat. Dumnezeu a lucrat toată săptămâna și apoi S-a odihnit, dar omul a fost creat abia în ziua a șasea (Geneza 1:27,31). În realitate, la câteva ore după ce au fost creați, Adam și Eva au intrat în Sabat. Pentru ei, Sabatul nu putea să însemne odihnă după o muncă istovitoare. Lucrarea lor a început abia după ce s-au odihnit și, prin urmare, un ciclu odihnă-muncă este o reprezentare mai nuanțată a ciclului Sabatului. Dumnezeu a lucrat în săptămâna creației, iar oamenii s-au odihnit în lucrările Lui … și abia apoi și-au început lucrările lor (Geneza 2:15).
Aici sunt niște paralele teologice. Dumnezeu a dus la îndeplinire lucrarea mântuirii prin viața, prin moartea și prin învierea mântuitoare ale lui Hristos; noi ne odihnim de oricare dintre „lucrările” noastre în onoarea realizărilor mântuitoare ale lui Hristos (Evrei 4:9-11). Odată ce odihna mântuitoare este experimentată și acceptată pe deplin, pot să urmeze faptele noastre de iubire și de ascultare prin har. Cu câtă înțelepciune a țesut Creatorul în pânza timpului, prin Sabatul săptămânal, o analogie a planului de mântuire!

Aprofundare

Studiul ne aduce în atenție două teme mari, intitulate „Imprevizibilul” și „Relații”. O discuție utilă pentru grupă ar putea fi lansată de întrebarea: Ce „relații” sau interacțiuni din familia lui Iosif au creat cadrul în care comportamentul fraților acestuia a devenit „imprevizibil”? Din discuția în grupă, ideea atitudinii favoritiste a părintelui reiese ca problemă generală, sau ciclică, printre patriarhi – o problemă cu consecințe familiale devastatoare. „Israel iubea pe Iosif…” Am fi vrut ca textul să se fi încheiat aici, dar, din nefericire, continuă: „…mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi” (Geneza 37:3). Am fi vrut ca frații să nu fi știut nimic de favoritismul tatălui lor, dar știau: „Frații lui au văzutcă tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască” (Geneza 37:4). Probabil că Iacov era influențat de favoritismul pe care îl arătase mama lui față de el și de cel văzut la tatăl lui față de Esau (Geneza 25:28).
Toată durerea, invidia și vinovăția generate de această dinamică familială disfuncțională rămân ca o mustrare continuă a practicării favoritismului în familie. Dacă Iacov ar fi identificat și ar fi părăsit parțialitatea manifestată față de copiii lui, probabil că și-ar fi cruțat familia de o asemenea tragedie. În contrast cu o astfel de atitudine, Dumnezeu este, în esență, Tatăl înaintea căruia „nu se are în vedere fața omului” (Romani 2:11). Chiar dacă situația din familia lui Iacov era dezastruoasă în multe privințe, Dumnezeu Tatăl a reușit să scoată din ea o minunată istorie de triumf. Există speranță pentru noi și pentru familiile noastre.

APLICAȚIE

Este ușor să credem că lucrurile vor fi și în viitor așa cum sunt acum. Iov și Iosif s-au trezit în acea dimineață exact cum se trezeau de obicei. Dar într-o clipă totul s-a schimbat și așa se poate întâmpla și cu noi. Schimbările pot avea ca urmare binele tău și maturizarea ta spirituală sau te pot zdrobi și te pot arunca într-un declin spiritual – depinde de cât ești de pregătit pentru schimbări. Așadar, întreabă-ț i grupa de la Școala de Sabat ce poți face în prezent ca să răspunzi într-un mod potrivit la schimbările inevitabile. Iată câteva idei legate de studiul prezent:

Intrarea în ritm. Această expresie este folosită atunci când ceva devine atât de familiar și de regulat, încât ajungem să îl facem fără să ne mai gândim. Iov s-a rugat în clipa când viața lui s-a schimbat pentru totdeauna. Fără îndoială că și Iosif s-a rugat. Ritmurile vieții pot deveni ușor de administrat atunci când deja am adoptat un ritm al rugăciunii, al comunicării cu Dumnezeu.

Înnoirea adusă de Sabat este mereu prezentă. Așa cum rugăciunea nu poate fi atinsă de forțe exterioare (poți să te rogi și în temniță), nici Sabatul nu îți poate fi luat. Sabatul se află în siguranță în spatele gratiilor de neatacat ale timpului. Poți fi sigur de o întâlnire a odihnei cu Isus în fiecare zi de Sabat, chiar dacă lumea s-ar prăbuși în jurul tău. Poți avea această asigurare doar dacă ai dobândit încă de acum obiceiul de a petrece Sabatul cu Isus.

Fii un personaj al tranziției, așa cum Iacov nu a fost. Adeseori noi preluăm „bagajul” familial pe care l-am primit de la părinții noștri și li-l transferăm, inconștient, copiilor noștri. În loc de aceasta, prin puterea transformatoare și prin înțelepciunea lui Dumnezeu, noi putem fi ceea ce terapeuții în probleme de familie numesc „un personaj de tranziție” – „o persoană care, într-o singură generație, schimbă întregul curs al unei linii genealogice. Sunt oameni care cresc într-un mediu abuziv, distructiv emoțional, și care, cumva, găsesc căi de a metaboliza otrava și de a nu o mai transmite mai departe copiilor lor. Ei pur și simplu sparg tiparul.” – Randal D. Day, Introduction to Family Processes, (New York: Routledge Taylor and Francis Group, 2010), p. 116

Studiază bine istorisirile biblice. Poate părea o idee simplistă, dar încă suntem foarte înclinați să gândim că viața noastră trebuie să decurgă cumva mult mai lin decât au decurs viețile patriarhilor, profeților și ucenicilor (sau viața lui Isus). Cu cât petrecem mai mult timp studiind Biblia, cu atât perspectiva noastră se va schimba și vom considera tot mai puțin că în viața noastră se întâmplă „ceva ciudat”, atunci când trecem printr-o schimbare dificilă (1 Petru 4:12).