Întronarea Mielului

Sabat după-amiază, 19 ianuarie

Noi călătorim în viață în mijlocul pericolelor din ultimele zile. Este necesar să veghem atent la fiecare pas și să ne asigurăm că Îl urmăm pe marele nostru conducător. De fiecare parte a drumului există scepticism, necredință, risipă și nelegiuire. Ar fi simplu să dăm drumul frâielor autocontrolului și să ne aruncăm în prăpastie spre distrugere sigură. …

Dragostea Infinită a croit o cărare pe care răscumpărații Domnului să poate trece de la pământ la cer. Calea aceasta este Fiul lui Dumnezeu. Îngeri călăuzitori sunt trimiși pentru a ne îndrepta pașii greșiți. Scara slăvită a cerului este coborâtă pe cărarea fiecărui om, barându-i calea spre viciu și nesăbuință. … Dar Cel infinit în înțelepciune nu constrânge pe nimeni să accepte darul cel mai prețios al Cerului – nu constrânge pe nimeni să umble pe cărarea croită cu un așa cost. Tuturor li se permite să aleagă personal fie calea îngustă și luminoasă care duce la cer, fie calea largă și ușoară care duce la moarte. – Our High Calling, p. 11

Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Aici găsim o descoperire mai clară a caracterului Său, a legăturilor Sale cu oamenii și a marii lucrări de mântuire. Aici ne este relatată istoria patriarhilor și a profeților, precum și a altor bărbați sfinți din vechime. … Când citim despre minunatele experiențe pe care le-au avut, despre lumina, dragostea și binecuvântarea de care s-au bucurat ei și despre lucrarea pe care au făcut-o prin harul care le-a fost dat, zelul care i-a motivat aprinde în inima noastră flacăra unei ambiții sfinte, de a fi ca ei, și dorința de a avea un caracter asemenea caracterului lor, de a umbla cu Dumnezeu așa cum au umblat ei.
Domnul Hristos Se referea la Scripturile Vechiului Testament – și cu atât mai mult declarația Lui este valabilă pentru cele ale Noului Testament – spunând: „ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). Ele mărturisesc despre Acela spre care sunt îndreptate toate speranțele noastre privind viața veșnică. Da, întreaga Biblie ne vorbește despre Hristos. De la primul raport cu privire la creație – căci „nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” – și până la ultima făgăduință, „Iată Eu vin curând”, citim despre lucrările Sale și ascultăm vocea Sa (Ioan 1:3; Apocalipsa 22:12). Dacă dorim să-L cunoaștem bine pe Mântuitorul, atunci să studiem Sfintele Scripturi. – Calea către Hristos, ed. 2014, pp. 107–108
Planul de mântuire făcut de Cer este destul de larg ca să cuprindă lumea întreagă. … El nu va îngădui să fie dezamăgit niciun suflet care este sincer în dorința lui după ceva mai înalt și mai nobil decât tot ce poate oferi lumea. El îi trimite continuu pe îngerii Săi la aceia care, prinși de împrejurările cele mai descurajatoare, se roagă în credință ca o putere mai înaltă decât ei să-i ia în stăpânire și să le aducă eliberare și pace. Dumnezeu li Se va descoperi pe diferite căi și-i va pune în legătură cu providențele care vor întări încrederea lor în Acela care S-a dat pe sine ca răscumpărare pentru toți, pentru ca „să-și pună încrederea în Domnul și să nu uite lucrările Domnului și să păzească poruncile Lui” (Psalmii 78:7). – Profeți și regi, ed. 2011, pp. 261–262

Duminică, 20 ianuarie: În sala tronului din cer

Curcubeul făgăduinței care învăluie tronul de sus este o mărturie eternă că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). El dă mărturie universului că Dumnezeu nu-Și va abandona poporul în lupta lui cu răul. Este pentru noi o asigurare a puterii și a protecției, atâta timp cât tronul va rămâne în picioare. …

Curcubeul făgăduinței este o asigurare pentru orice suflet smerit, zdrobit și care crede că viața lui este una cu Hristos și că acest Hristos este una cu Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu nu va cădea asupra niciunui suflet care caută adăpost în El. – God’s Amazing Grace, p. 70
Din acel moment, urmașii lui Hristos trebuiau să-l privească pe Satana ca pe un dușman învins. Pe cruce, Isus avea să câștige biruința pentru ei; El dorea ca acea biruință să fie acceptată de ei ca fiind a lor. „Iată”, a zis El, „că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19).
Puterea Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet zdrobit. Hristos nu va permite să treacă sub puterea vrăjmașului vreun om care, în pocăință și credință, I-a cerut protecție. Este adevărat că Satana este puternic, însă trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu că Mântuitorul nostru este atotputernic; să ne amintim că El l-a aruncat pe cel rău din ceruri. Satana este mulțumit când preamărim puterea lui. De ce să nu vorbim despre Isus? De ce să nu preamărim puterea și iubirea Sa? – Divina vindecare, ed. 2014, p. 76
Satana pusese la îndoială faptul că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Dar, când a fost respins, i s-a dat dovada că el nu putea contesta aceasta. Dumnezeirea a străbătut prin corpul omenesc suferind. Satana n-a avut putere să se împotrivească poruncii. … Biruința lui Hristos a fost deplină, la fel cum fusese înfrângerea lui Adam.
Tot așa și noi putem să ne împotrivim ispitei și să-l obligăm pe Satana să plece de la noi. Isus a câștigat biruința prin supunere și credință în Dumnezeu, iar prin apostolul ne spune: „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu, împotriviți-vă Diavolului și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi” (Iacov 4:7,8). … Satana tremură și fuge din fața celei mai slabe ființe care găsește adăpost în Numele acesta puternic. …
Noi nu vom putea pricepe niciodată cât a costat răscumpărarea noastră, până nu vom sta în fața tronului lui Dumnezeu, împreună cu Răscumpărătorul nostru. Când slava locuințelor veșnice va străluci înaintea ochilor noștri extaziați, ne vom aminti că Isus a părăsit toate acestea pentru noi și nu numai că S-a exilat din curțile cerești, dar a riscat să fie înfrânt și să fie pierdut pentru veșnicie. Atunci ne vom depune coroanele la picioarele Sale și vom cânta: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda” (Apocalipsa 5:12). – Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 102–103

Luni, 21 ianuarie: Întrunirea din sala tronului ceresc

Cine surprinde o părticică din dragostea fără egal a lui Hristos socotește toate lucrurile o pierdere și privește la Acela care este cel mai frumos dintre zeci de mii, Acela a cărui ființă este plină de farmec. Când privesc la Hristos, serafimii și heruvimii își acoperă fața cu aripile. Ei nu-și expun desăvârșirea și frumusețea în prezența și înaintea slavei Domnului lor. Cât de inadecvat este atunci ca oamenii să se înalțe pe ei înșiși! Ei să se îmbrace mai degrabă în smerenie, să înceteze orice luptă pentru supremație și să învețe ce înseamnă să fii blând și smerit cu inima. Cine contemplă slava și dragostea infinită a lui Dumnezeu va avea o părere umilă despre sine, dar, privind la caracterul lui Dumnezeu, se va schimba după chipul Său divin. – That I May Know Him, p. 175
„Strigau unul la altul și ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!»” (Isaia 6:3).

Ființele acestea sfinte Îi cântă lui Dumnezeu laudă și slavă cu buze nepătate de păcat. Contrastul dintre laudele slabe pe care Isaia se obișnuise să I le aducă Creatorului și laudele înflăcărate ale serafimilor l-a uluit și l-a rușinat. …

Serafimii din fața tronului sunt atât de plini de venerație și de admirație când privesc slava lui Dumnezeu, încât nu se uită nici măcar pentru o secundă la ei cu mulțumire de sine sau cu admirație față de sine ori față de altul. Laudele și slava lor sunt pentru Domnul oștirilor. … Ei sunt perfect mulțumiți să-L glorifice pe Dumnezeu și, în prezența Sa, nu-și doresc nimic mai mult decât zâmbetul Său de aprobare. Prin purtarea chipului Său, prin slujirea pe care I-o aduc și prin închinarea înaintea Sa, cea mai înaltă năzuință a lor este complet împlinită. – Conflict and Courage, p. 233

În anul în care a murit împăratul Ozia, lui Isaia i s-a îngăduit să privească în Sfânta și în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Perdelele de la a doua despărțitură au fost date la o parte și în fața ochilor lui s-a arătat un scaun de domnie foarte înalt, care părea că se înalță până la ceruri. Persoana de pe scaunul de domnie iradia o slavă imposibil de descris, iar mantia Sa umplea templul, așa cum slava Sa va umple pământul în cele din urmă. Heruvimii se aflau de o parte și de alta a tronului harului… și străluceau de slava care îi învăluia datorită prezenței lui Dumnezeu. … Aceste ființe sfinte cântau spre lauda și slava lui Dumnezeu, cu buzele neîntinate de păcat. – Asemenea lui Hristos, ed. 2008, p. 328
Aureola de slavă a atributelor lui Hristos constituie sfințenia Lui. „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 4:8). Despre El se declară că este minunat (în engl.: glorios) în sfințenie. Cercetați caracterul lui Dumnezeu. Privind la Hristos, căutându-L în credință și rugăciune, puteți deveni asemenea Lui. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, ed. 1997, p. 326

Marți, 22 ianuarie: Cartea pecetluită

„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: «Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?» Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea” (Apocalipsa 5:1-3).

Acolo, în mâna Sa deschisă, stătea cartea, sulul istoriei providenței lui Dumnezeu, istoria profetică a națiunilor și a bisericii. În ea erau cuprinse cuvintele divine, autoritatea Sa, poruncile Sale, legile Sale, toate sfaturile simbolice ale Celui veșnic și istoria tuturor puterilor conducătoare ale națiunilor. În limbaj simbolic, erau cuprinse în acel sul locul și rolul fiecărui neam, fiecărei limbi și fiecărui popor de la începutul istoriei pământului până la finalul ei. – Manuscript Releases, vol. 9, p. 7
Crucea lui Hristos ne aduce aproape de Dumnezeu, împăcându-l pe om pe Dumnezeu și pe Dumnezeu cu omul. … Crucea aproape că a fost pierdută din vedere, dar, fără ea, nu există legătură cu Tatăl, nu există unitate cu Mielul din mijlocul tronului din ceruri, nu există bun venit pentru rătăcitorii care vor să se întoarcă la cărarea pierdută a neprihănirii și adevărului, nu există speranță în ziua judecății pentru călcătorul Legii. Fără cruce, nu există mijloace puse la dispoziție pentru a înfrânge forța dușmanului nostru puternic. Speranța rasei umane atârnă în întregime de cruce. – Our High Calling, p. 46

Dar în cursa cerească putem să alergăm toți și să primim toți premiul. Aici nu există nicio incertitudine, niciun risc. Trebuie să ne îmbrăcăm cu virtuțile cerești și, având privirile îndreptate în sus, către cununa nemuririi, să păstrăm mereu înaintea ochilor noștri Modelul. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Noi trebuie să avem permanent înaintea noastră viața umilă, de tăgăduire de sine, a divinului nostru Domn. Atunci când căutăm să-L imităm pe El, păstrându-ne privirea ațintită asupra premiului, putem alerga în această cursă având certitudinea că, dacă facem tot ce ține de noi, cu siguranță vom primi premiul. – Mărturii, vol. 2, ed. 2011, p. 285

Rămânând în El [Hristos], vei putea înflori. Primind viață din viața Lui, nu te vei ofili și nu vei fi fără rod. …
Mulți consideră că în lucrarea mântuirii există o anumită parte pe care trebuie să o îndeplinească singuri. Ei s-au încrezut în Hristos pentru iertarea păcatelor, dar acum se străduiesc prin eforturi proprii să trăiască o viață neprihănită. Orice încercare de felul acesta este sortită eșecului. Domnul Hristos spune: „Fără Mine nu puteți face nimic.” Creșterea noastră în har, bucuria noastră, capacitatea de a fi folositori – toate depind de legătura noastră cu Domnul Hristos. Comuniunea noastră cu El, rămânerea noastră în Hristos, zi de zi, oră de oră, constituie singura modalitate prin care trebuie să creștem în har. El nu este doar Autorul, ci și Desăvârșitorul credinței noastre. Hristos este cel dintâi, cel de pe urmă, totul în toate. El trebuie să fie cu noi nu numai la începutul și la sfârșitul călătoriei noastre, ci la fiecare pas pe care îl facem pe cale. David spunea: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin” (Psalmii 16:8). – Calea către Hristos, ed. 2014, pp. 84–85

Miercuri, 23 ianuarie: Întronarea Mielului

O voce a zis: „Isus, care șade pe scaunul de domnie, l-a iubit pe om atât de mult, încât Și-a dat viața ca jertfă pentru a-l salva de puterea lui Satana și pentru a-l înălța pe scaunul Său de domnie. Acela care Se află mai presus de toate stăpânirile, care are puterea cea mai mare în cer și pe pământ și căruia fiecare suflet Îi este dator pentru toate favorurile pe care le-a primit a fost blând și smerit cu inima, sfânt, nevinovat și neîntinat în viață. …
Maeștrii în nelegiuire din lumea aflată sub conducerea lui Satana au ajuns puternici și îngrozitori, dar Domnul, Dumnezeul care judecă Babilonul, este puternic. Cei drepți nu mai au niciun motiv să se teamă de puteri sau de fraude când sunt credincioși și sinceri. În apărarea lor se află Unul mai puternic decât omul cel tare și înarmat. Celor care au crezut și au stat în apărarea adevărului, rezistând și apărând cu fermitate legile lui Dumnezeu, li se vor da toată puterea, măreția și excelența caracterului. – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, pp. 356–357
Pentru a-L urma pe Hristos, nu e nevoie să așteptăm până vom fi mutați la cer. Poporul lui Dumnezeu poate face acest lucru aici, pe pământ. Îl vom urma pe Mielul lui Dumnezeu în curțile de sus doar dacă Îl urmăm aici. … Noi nu trebuie să-L urmăm pe Hristos după chef sau după capricii, doar atunci când este în avantajul nostru. Trebuie să alegem să-L urmăm. Trebuie să alegem în viața zilnică să urmăm exemplul Său, cum își urmează turma păstorul. Trebuie să-L urmăm suferind de dragul Lui, spunând la fiecare pas: „Chiar de mă va ucide, tot îmi voi pune încrederea în El” (Iov 13:15; traducere după versiunea în limba engleză). Practica vieții Lui trebuie să fie practica vieții noastre. Și, pe măsură ce vom căuta să fim ca El și să aducem voința noastră în ascultare de voința Sa, li-L vom descoperi pe El și altora. – In Heavenly Places, p. 298
Este o lege a naturii aceea ca gândurile și sentimentele noastre să fie încurajate și întărite pe măsură ce vorbim despre ele. Deși cuvintele exprimă gânduri, este de asemenea adevărat că și cuvintele sunt urmate de gânduri. Dacă vrem să dăm mai multă expresivitate credinței noastre, să ne bucurăm mai mult de binecuvântările pe care știm că le avem – marea îndurare și iubire a lui Dumnezeu – ar trebui să avem mai multă credință și o bucurie mai mare. Nicio limbă nu poate exprima și nicio minte omenească, finită, nu poate concepe binecuvântarea care se naște din aprecierea bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Chiar pe acest pământ putem avea o bucurie asemenea unui izvor nesecat, căci este alimentat de șuvoaiele care ies de la tronul lui Dumnezeu.

Așa stând lucrurile, să ne educăm inimile și buzele să aducă laudă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa fără seamăn. Să ne educăm sufletele să fie pline de speranță și să trăiască în lumina care vine de la crucea de pe Calvar. N-ar trebui să uităm niciodată că suntem copii ai Împăratului ceresc, fii și fiice ale Domnului oștirilor. Este privilegiul nostru să ne odihnim liniștiți în Dumnezeu. – Divina vindecare, ed. 2014, pp. 241–242

Joi, 24 ianuarie: Semnificația Cincizecimii

„Totuși vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite” (Ioan 16:7).

Hristos a declarat că, după înălțarea Sa, avea să-I trimită bisericii Sale, ca o încununare a darurilor Lui, pe Mângâietorul, care avea să-I ia locul. Acest Mângâietor este Duhul Sfânt – sufletul vieții Sale, eficiența bisericii Sale, lumina și viața lumii. …
Prin darul Duhului, Isus i-a dat omului cel mai mare bun din câte putea oferi Cerul. … Duhul este Cel care dă eficiență lucrării înfăptuite de Răscumpărătorul lumii. Prin El este curățită inima. Prin El devine credinciosul părtaș naturii divine. Hristos a dat Duhul Său ca o putere divină pentru a învinge toate tendințele spre rău ereditare și cultivate și pentru a întipări caracterul Său asupra bisericii. … Este privilegiul fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Dumnezeu să se bucure de locuirea lăuntrică a Duhului. – Our High Calling, p. 150

Duhul Sfânt urma să coboare asupra celor din lumea aceasta care L-au iubit pe Hristos. Prin aceasta ei aveau să fie pregătiți, în și prin glorificarea Capului lor, să primească orice înzestrare necesară pentru împlinirea misiunii lor. Dătătorul vieții ținea în mâini nu doar cheile morții, ci și un cer întreg de binecuvântări bogate. Lui I-a fost dată toată puterea din cer și de pe pământ și, odată ce Și-a luat locul în curțile cerești, putea să le ofere aceste binecuvântări tuturor celor ce-L primeau.

Hristos le-a spus ucenicilor: „Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite” (Ioan 16:7). Acesta era darul darurilor. Duhul Sfânt a fost trimis omului drept cea mai inestimabilă comoară din câte putea primi el. Biserica a fost botezată cu puterea Duhului. Ucenicii au fost pregătiți să meargă și să-L vestească pe Hristos. – This Day With God, p. 341

Isus cunoaște nevoile copiilor Săi. Lui Îi place să le asculte rugăciunile. Copiii lui Dumnezeu să se țină departe de lume și de orice le-ar abate gândurile de la Dumnezeu și să aibă simțământul că sunt singuri cu Dumnezeu, că ochii Săi privesc înăuntrul inimii și citesc dorințele sufletului și că pot vorbi cu Dumnezeu. Cu credință și în umilință, puteți pretinde în dreptul vostru făgăduințele Sale și puteți să credeți că, deși nu aveți nimic în voi care să vă facă să meritați favoarea lui Dumnezeu, datorită meritelor și neprihănirii lui Hristos puteți veni plini de încredere la tronul harului și veți găsi ajutor la vreme de nevoie. Nimic nu poate face sufletul mai puternic în fața ispitelor lui Satana, în marele conflict al vieții, decât faptul de a-L căuta pe Dumnezeu în umilință, deschizându-vă sufletul înaintea Sa în toată neputința lui și așteptând ca El să fie ajutorul și apărătorul vostru. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, ed. 2017, p. 123

Vineri, 25 ianuarie

Studiu suplimentar: Viața lui Iisus, cap. 87; Faptele apostolilor, cap. 5.