Sfeșnicele biruinței

Ex.31,13; Is. 58,13; Ierem. 2,2; Daniel 10, 5.6; Mat. 12,8;
Fapte 7, 54-60; Apoc. 1,9-20; 2, 1-7.9.13.19; 3, 1.8.15.21.

Azi, când Patmosul credinței ni-e cuptor de încercare
Și stăpânitorul lumii dă poruncă să se-ncingă
Flăcările prigonirii de vreo șapte ori mai tare,
Alfa și omega vieții nu-i permite să ne stingă
Pâlpâirea care ține vie dragostea primară,
Pe altar de pocăință ardere de tot creștină,
Până când Cel care vine peste inimi ne coboară
Pacea Sa biruitoare și de mântuire plină!

Azi, când răcnetul din toate dă târcoale să ne-nghită,
Numai Patmosul credinței, printre stânci de har ne ține,
Dându-ne apocalipsa biruinței în ispită
Și nădejdea necurmată-n slava Celui care vine!
Însă noaptea așteptării, iată, încă dăinuiește!
Cel ce-n dreapta Sa ne poartă mustră fără părtinire,
Cu tăișul gurii Sale de cel rău ne mântuiește,
Așezându-ne sub talpă sfatul Său de-nveșnicire!

Cornel Mafteiu
București, 07.01.2019