Evanghelia de pe Patmos

Sabat după-amiază, 29 decembrie

Când cărțile Daniel și Apocalipsa vor fi înțelese mai bine, credincioșii vor avea o experiență religioasă complet diferită. Ei vor primi astfel de întrezăriri ale porților deschise ale cerului, încât li se va imprima în inimă și minte gândul că toți trebuie să-și formeze un caracter pentru a avea parte de fericirea care va fi răsplata celor cu inima curată. Domnul îi va binecuvânta pe toți cei care vor căuta cu blândețe și smerenie să înțeleagă ce este descoperit în Apocalipsa. Cartea aceasta conține atât de mult din cele ce sunt nemuritoare și pline de slavă, încât toți cei care o citesc și o cercetează cu ardoare primesc binecuvântarea promisă celui care „citește” și celor care „ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea”. Un lucru va reieși clar din studiul cărţii Apocalipsa: că legătura dintre Dumnezeu și poporul Său este apropiată și neîndoielnică.
Să acordăm mai mult timp studiului Bibliei. Noi nu înțelegem Cuvântul așa cum ar trebui. Cartea Apocalipsa se deschide cu un îndemn de a înțelege învățătura pe care o conține. … Când vom … înțelege ce înseamnă cartea aceasta pentru noi, se va vedea printre noi o mare redeșteptare. – The Faith I Live By, p. 345
Adevărul cutremurător care răsună în urechile noastre de mulți ani – „Domnul este aproape. De aceea, și voi fiți gata!” – nu este mai puțin valabil astăzi decât atunci când am auzit pentru prima dată solia. Aici sunt implicate interesele cele mai scumpe ale bisericii și ale poporului lui Dumnezeu, precum și destinul prezent și pentru veșnicie al unei lumi nepocăite și necredincioase. Toți stăm în fața judecății. …
Aceste evenimente importante sunt foarte aproape, totuși mulți dintre cei care susțin a crede adevărul sunt adormiți. Dacă rămân în starea lor actuală, de prietenie cu lumea, în mod sigur se vor număra printre cei ce se aseamănă cu robul necredincios care spune în inima lui: „Stăpânul meu zăbovește să vină.” Doar pentru cei care așteaptă cu speranță și cu credință, Hristos Se va arăta nu în vederea păcatului, ci în vederea mântuirii. Mulți dintre cei care au teoria adevărului nu cunosc puterea evlaviei. Dacă ar locui în inimă, Cuvântul lui Dumnezeu ar conduce viața. Credința, puritatea și conformarea cu voia lui Dumnezeu vor da mărturie despre puterea lui sfințitoare. – Mărturii, vol. 5, ed. 2015, pp. 18–19

Trebuie că cultivăm și să încurajăm credința despre care au mărturisit prorocii și apostolii – credința care se sprijină pe făgăduințele lui Dumnezeu și așteaptă mântuirea la timpul și în felul hotărâte de El. Cuvântul sigur al prorociei își va găsi împlinirea finală în arătarea glorioasă a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Timpul de așteptare poate părea lung, sufletul poate fi apăsat de împrejurări descurajatoare, mulți în care ne-am pus încrederea pot cădea pe cale; dar, împreună cu prorocul care s-a străduit să-l încurajeze pe Iuda într-o vreme de decădere fără egal, să spunem cu încredere: „Domnul este însă în Templul Lui cel Sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (Habacuc 2:20). – Profeți și regi, ed. 2011, pp. 269–270

Duminică, 30 decembrie: Titlul cărții

În tonuri clare, distincte, un glas i-a vorbit [lui Ioan] și i-a spus: „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul.” Când s-a întors, L-a văzut pe Învățătorul lui, alături de care călătorise și cu care vorbise în Iudeea, pe pieptul căruia se rezemase. …
Dar, o, cât de schimbată era înfățișarea Lui! Ioan Îl văzuse îmbrăcat într-o haină roșiatică veche și încoronat cu spini. Acum El este îmbrăcat cu o haină de o strălucire cerească și încins cu un brâu de aur. …

Trecuse o jumătate de secol de când Isus Se înălțase la cer ca să prezinte biserica înaintea lui Dumnezeu și să pregătească locașuri pentru credincioșii Lui. El încă Își mai iubea poporul; căci a venit la slujitorul lui înaintat în vârstă pentru a-i descoperi planurile lui Dumnezeu pentru viitor. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZȘ, vol. 7, p. 955

Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, este necesar să studiem în mod deosebit profețiile cu privire la zilele din urmă. Ultima carte a Noului Testament este plină de adevăruri pe care trebuie să le înțelegem. …

„Și viața veșnică este aceasta”, spunea Domnul Hristos, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Oare de ce nu înțelegem noi valoarea acestei cunoașteri? De ce aceste adevăruri pline de slavă nu umplu de strălucire inima noastră, pătrunzând întreaga noastră ființă și constituind subiectul vorbirii noastre? …

Pe măsură ce vor stărui în studiul vieții Domnului Hristos și al caracterului misiunii Sale, razele luminii vor străluci tot mai clar cu fiecare încercare de a găsi adevărul. Fiecare nouă căutare va dezvălui că există aspecte mai profunde și mai interesante, care nu au fost descoperite încă. Acest subiect este inepuizabil. Studierea întrupării Domnului Hristos, a jertfei Sale ispășitoare și a lucrării Sale de mijlocire va solicita gândirea cercetătorului perseverent și serios până la sfârșitul timpului și, privind spre nenumărații ani pe care îi va petrece în ceruri, va exclama: „Mare este taina evlaviei!” – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, pp. 94–95
„Să nu vi se tulbure inima”, a zis El. „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo.” În lume am venit pentru binele vostru. Lucrez acum pentru voi. Chiar dacă plec de aici, tot pentru binele vostru voi lucra, cu toată sârguința. Am venit în lume ca să Mă descopăr vouă, pentru ca voi să credeți. Mă duc la Tatăl ca să conlucrez cu El în favoarea voastră. Scopul plecării lui Hristos era altul decât acela de care se temeau ucenicii. Plecarea Sa nu însemna despărțire pentru totdeauna. El Se ducea să pregătească un loc pentru ei, să vină iarăși și să-i primească la Sine. În timp ce clădea locașuri pentru ei, ucenicii urmau să își dezvolte caractere asemănătoare celui ceresc. – Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 572

Luni, 31 decembrie: Scopul cărții

Cuvântul lui Dumnezeu este lumină și adevăr – o candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. El poate călăuzi fiecare pas pe calea spre cetatea lui Dumnezeu. Pentru acest motiv, Satana a făcut eforturi disperate să pună în umbră lumina, pentru ca oamenii să nu găsească și să nu rămână pe calea croită pentru răscumpărații Domnului ca să umble pe ea. …

Biblia este propriul ei interpret. Pasajele biblice trebuie comparate între ele. Elevul trebuie să învețe să privească Cuvântul ca un tot și să vadă legătura dintre părțile lui. El trebuie să obțină o cunoaștere a marii lui teme centrale – planul inițial al lui Dumnezeu pentru lume, apariția marii lupte și lucrarea de răscumpărare. El trebuie să înțeleagă natura celor două principii care se luptă pentru supremație și să învețe cum să distingă lucrarea lor în rapoartele istoriei și profeției și până la marele final. …
Fiecare parte a Bibliei este scrisă prin inspirație de la Dumnezeu și este de folos. …
Vechiul Testament pune în lumină Noul Testament, iar Noul Testament pune în lumină Vechiul Testament. Ambele sunt o revelație a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Hristos, așa cum li S-a arătat patriarhilor, așa cum este simbolizat în serviciul jertfelor, așa cum este portretizat în Lege și descoperit în profeți, constituie bogăția Vechiului Testament. Prin viața Sa pe pământ, prin moartea și învierea Sa, prin manifestarea Lui prin Duhul Sfânt, Hristos constituie comoara Noului Testament. Atât Vechiul, cât și Noul Testament prezintă adevăruri care vor continua să îi descopere noi adâncimi de înțeles căutătorului stăruitor. – Sfaturi, pentru părinți, educatori și elevi, ed. 1997, pp. 375–376
Nimeni nu trebuie să fie preocupat de acele lucruri pe care Domnul nu ni le-a descoperit. În aceste zile, vor abunda speculațiile, dar Dumnezeu declară: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronomul 29:29). … Oamenii s-au împotrivit voinței lui Dumnezeu, dar acesta nu poate reduce la tăcere cuvintele Sale de înțelepciune și călăuzire, deși s-ar putea ca ei să-și clădească teoriile speculative în opoziție cu învățăturile Scripturii și să pună înțelepciunea omenească mai presus de un clar „așa zice Domnul”.
Ar trebui ca orice suflet să fie hotărât să caute nu atât de mult să înțeleagă totul despre condițiile predominante în noua viață, cât să știe ce anume cere Domnul de la el în această viață. Este voința lui Dumnezeu ca oricine se consideră credincios să-și desăvârșească un caracter după asemănarea celui divin. Studiind caracterul lui Hristos descoperit în Scriptură, practicând virtuțile Sale, credinciosul va fi schimbat și va dovedi aceeași bunătate și milă. – Sfaturi, pentru părinți, educatori și elevi, ed. 1997, p. 202

Marți, 1 ianuarie: Limbajul simbolic al cărții

Cuvântul lui Dumnezeu este adevărata filosofie, adevărata știință. Ideile omenești și predicarea de senzație valorează foarte puțin. Aceia care sunt plini de Cuvântul lui Dumnezeu îl vor prezenta la fel de simplu cum îl prezenta Hristos. Cel mai mare Învățător al lumii folosea cel mai simplu limbaj și cele mai clare simboluri. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, ed. 1997, p. 352
Lucrarea activă [a lui Isus] nu consta doar din predicare, ci și din educarea oamenilor. Când trecea prin sate, intra în contact direct cu oamenii în casele lor, le dădea învățătură și slujea nevoilor lor. Dacă oamenii care Îl urmau erau mulți, când ajungea într-un loc prielnic, le vorbea, simplificându-Și cuvântările prin folosirea parabolelor și a simbolurilor. – Letter 192, 1906
Dumnezeu Însuși a apelat la imagini și simboluri pentru a le înfățișa profeților Săi lecțiile pe care aștepta ca ei să le transmită poporului și care erau astfel înțelese mai bine decât dacă ar fi fost prezentate altfel. El S-a adresat minții prin intermediul vederii. Istoria profetică le-a fost prezentată lui Daniel și lui Ioan prin simboluri, iar acestea trebuiau reprezentate clar pe tăblițe, pentru ca oricine citea să înțeleagă. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZȘ, vol. 1, p. 1106
În chipuri și simboluri, lui Ioan i-au fost prezentate subiecte de o nemărginită importanță, pe care el avea să le pună în scris pentru ca poporul lui Dumnezeu din vremea sa, cum și din veacurile viitoare, să poată avea o inteligentă înțelegere cu privire la pericolele și luptele care îi stăteau în față.

Descoperirea aceasta a fost dată pentru călăuzirea și mângâierea bisericii în tot timpul dispensațiunii creștine. Totuși învățători religioși au declarat că ea este o carte sigilată și că tainele ei nu pot fi explicate. De aceea, mulți au întors spatele raportului profetic, refuzând să consacre timp și să studieze tainele ei. Dar Dumnezeu nu dorește ca poporul Său să privească în felul acesta cartea. Ea este „descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”. …

Domnul Isus Însuși i-a dezvăluit servului Său tainele cuprinse în această carte și planul Său este acela ca ele să fie deschise cercetării tuturor. Adevărurile ei sunt adresate acelora care trăiesc în ultimele zile ale istoriei pământului, cum și celor din zilele lui Ioan. …
Pentru că nu poate explica însemnătatea fiecărui simbol din Apocalipsa, nimeni să nu gândească vreodată că este inutil să cerceteze această carte în străduința de a cunoaște înțelesul adevărului cuprins în ea. Cel care i-a descoperit aceste taine lui Ioan îi va da cercetătorului sârguincios după adevăr o pregustare a lucrurilor cerești. Cei a căror inimă este deschisă pentru primirea adevărului vor fi făcuți în stare să înțeleagă învățăturile ei. – Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 429–430

Miercuri, 2 ianuarie: Dumnezeirea

În Domnul Hristos, lumea a putut să-L vadă pe Dumnezeul cel nevăzut. „Eu sunt în Tatăl”, a declarat El, „și Tatăl este în Mine.” „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl.” „Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, L-ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște și L-ați și văzut.” În toate actele de adevărată devoțiune, privirile noastre sunt ațintite, prin credință, asupra Apărătorului nostru, care mijlocește pentru oameni înaintea tronului veșnic, așteptând să Se alăture tuturor eforturilor noastre și să ne ajute prin Duhul Său la o cunoaștere mai bună a lui Dumnezeu.

Mielul lui Dumnezeu ne este înfățișat „stând în mijlocul tronului” lui Dumnezeu. El este mijlocul prin care omul și Dumnezeu sunt uniți și au părtășie. Prin Domnul Hristos, oamenii sunt reprezentați stând în locurile cerești. Acesta este locul stabilit pentru întâlnirea dintre Dumnezeu și omenire. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 120
În ciuda tuturor păcatelor și slăbiciunilor noastre, noi nu suntem aruncați ca un lucru lipsit de valoare. … Slava care s-a odihnit asupra lui Hristos la botezul Său este o garanție a iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ea ne vorbește despre puterea rugăciunii – despre faptul că glasul omului poate ajunge la urechea lui Dumnezeu și că cererea noastră poate fi primită în curțile cerului. Prin păcat, pământul s-a separat de cer și s-a înstrăinat de relația cu el; însă Isus l-a reconectat cu sfera slavei. Dragostea Sa l-a înconjurat pe om și a ajuns până în cerul cel mai de sus. Lumina coborâtă peste capul Mântuitorului nostru prin porțile deschise va coborî și asupra noastră în timp ce ne rugăm pentru ajutor de a ne opune ispitei. Glasul care I-a vorbit lui Isus îi spune oricui crede: Acesta este copilul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea. … Răscumpărătorul nostru a deschis calea ca omul cel mai păcătos, cel mai sărman … să găsească intrare la Tatăl. Toți poți avea o casă în locașurile pe care Isus S-a dus să le pregătească. – God’s Amazing Grace, p. 83

Credem noi din toată inima că Hristos vine curând și că noi suntem în posesia ultimei solii de har care mai trebuie dată unei lumi vinovate? Este exemplul nostru cel care ar trebui să fie? Arătăm noi celor din jurul nostru, prin viețile noastre și printr-o vorbire sfântă, că așteptăm arătarea slavei marelui nostru Domn și Mântuitor, Isus Hristos, care va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale? Mă tem că noi nu credem și nu conștientizăm aceste lucruri așa cum ar trebui s-o facem. Cei care cred în adevărurile importante pe care le mărturisim ar trebui să facă dovada faptică a credinței lor. Se caută prea mult distracțiile și lucrurile care să ne atragă atenția în această lume; mintea este lăsată să se ocupe prea mult cu vestimentația, iar limba este angajată prea des în discuții frivole, lucru care infirmă pretenția de creștini, căci gândurile noastre nu sunt în cer, de unde Îl așteptăm pe Mântuitorul. – Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 141

Joi, 3 ianuarie: Tema fundamentală a cărții

Revenirea Domnului a fost în toate secolele speranța adevăraților Săi urmași. Promisiunea pe care Mântuitorul le-a făcut-o când S-a despărțit de ei pe Muntele Măslinilor, și anume că va veni din nou, a luminat viitorul ucenicilor și le-a umplut inimile de o bucurie și o speranță pe care întristarea n-a putut să le stingă, nici încercările să le întunece. În mijlocul suferinței și al persecuției, „arătarea marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos”, a fost „fericita nădejde” (Tit 2:13). …
Pe Patmosul stâncos, ucenicul iubit a auzit promisiunea: „Da, Eu vin curând”, iar răspunsul lui plin de dor exprimă rugăciunea bisericii de-a lungul peregrinării ei: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 248–249
Nicio limbă omenească nu poate să descrie scenele revenirii Fiului omului pe norii cerului. El va veni cu slava Sa și cu slava Tatălui și a sfinților îngeri. Va veni îmbrăcat în haina de lumină pe care o poartă din zilele veșniciei. Îngerii Îl vor însoți. De zece mii de ori zece mii Îl vor escorta. Sunetul trâmbiței se va face auzit, chemându-i afară din mormânt pe cei care dorm somnul morții. – Maranatha, p. 292

„Prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și de scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4).

Fiecare făgăduință care se găsește în cartea lui Dumnezeu ne oferă încurajare ca să putem fi părtași firii dumnezeiești. Aceasta este posibilitatea – să ne bazăm pe Dumnezeu, să credem Cuvântul Său, să facem faptele Sale – și putem să facem acest lucru când ne prindem strâns de divinitatea lui Hristos. Posibilitatea aceasta este pentru noi mai valoroasă decât toate bogățiile lumii. Nimic de pe pământ nu se poate compara cu ea. Când de ținem strâns de puterea pusă astfel la dispoziția noastră, primim o speranță atât de puternică încât ne putem baza cu totul pe făgăduința lui Dumnezeu; iar când ne prindem cu putere de posibilitățile care există prin Hristos, devenim fii și fiice ale lui Dumnezeu. – My Life Today, p. 274
Scripturile trebuie primite ca fiind cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, nu doar scris, ci și vorbit. …

Așa este cu toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. Prin ele, El ni Se adresează în mod individual, vorbindu-ne atât de direct, ca și cum I-am putea auzi vocea. Chiar prin aceste promisiuni ne transmite Hristos harul și puterea Sa. Ele sunt frunze din copacul „pentru vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:2). Primite și asimilate, ele trebuie să fie tărie de caracter, inspirație și sprijin în viață. Nimic altceva nu poate avea o asemenea putere de vindecare. Nimic, în afară de acestea, nu poate da curajul și credința care umplu întreaga făptură cu energie vitală. – Divina vindecare, ed. 2014, pp. 103–104

Vineri, 4 ianuarie: Un gând de încheiere

„Cântați Domnului, voi, cei iubiți de El, măriți prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt! Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața; seara vine plânsul, iar dimineața, veselia” (Psalmii 30:4,5).
Scoaterea făgăduințelor lui Dumnezeu din Cuvânt s-ar asemăna cu scoaterea soarelui de pe cer. N-ar mai fi atunci nimic care să ne înveselească experiența. Dumnezeu a așezat făgăduințele în Cuvântul Său ca să ne ajute să avem credință în El. Prin aceste făgăduințe, El dă la o parte vălul care acoperă veșnicia și ne lasă să întrezărim greutatea cu mult mai mare și veșnică de slavă care îl așteaptă pe biruitor. Să ne odihnim atunci în El. Să Îl lăudăm pentru că ne oferă o descoperire atât de glorioasă despre scopurile Sale.

Dumnezeu așază florile făgăduinței pe calea noastră pentru a ne însenina călătoria. Dar mulți nu vor să strângă aceste flori și aleg în schimb spinii și mărăcinii. Ei plâng și se vaită la fiecare pas, când ar putea să se bucure în Domnul pentru că le-a făcut drumul spre cer atât de plăcut.
Când privim la făgăduințele lui Dumnezeu, găsim mângâiere, speranță și bucurie, pentru că ele ne transmit cuvintele Celui Infinit. Ca să le putem aprecia la adevărata lor valoare, ar trebui să le studiem atent, să le cercetăm în detaliu. Câtă bucurie am aduce în viață, câtă bunătate am strânge în caracter, dacă ni le-am însuși! Pe măsură ce înaintăm pe cărare, să vorbim despre binecuvântările presărate de-a lungul ei! În timp ce ne gândim la locașurile pe care le pregătește Hristos pentru noi, dăm uitării micile neplăceri cu care ne confruntăm zilnic. Parcă respirăm din aerul patriei cerești către care mergem și suntem alinați și mângâiați. … Să-L onorăm pe Dumnezeu întrețesând mai mult cu viața noastră viața lui Isus și a cerului!
Făgăduințele nedezmințite ale lui Dumnezeu vă vor păstra inima într-o pace desăvârșită. – My Life Today, p. 338

Studiu suplimentar: Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, cap. „Studiul cărții lui Daniel și Apocalipsa”, ed. 2007, pp. 110–115.