[miercuri + joi, 25-26 martie] „Mai presus de toate, iubiți-vă!”

 

 

[miercuri, 26 martie] Dragostea este împlinirea legii

 

Relația dintre dragoste și lege nu poate fi supraestimată. Fără îndoială, potrivit Scripturii, a iubi înseamnă a împlini legea. În Romani  13:8-10, Pavel învață că „cine iubește pe alții a împlinit Legea” (Romani 13:8). După enumerarea mai multor porunci din ultimele șase din Cele Zece Porunci, Pavel declară că acestea toate „se cuprind în porunca aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»” (Romani 13:9). Într-adevăr, Pavel afirmă și explicit: „Dragostea deci este împlinirea Legii” (Romani 13:10). Din nou, în Galateni 5:14, Pavel explică: „Toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»” Dar ce fel de dragoste este cea care împlinește legea? Cum arată o astfel de dragoste?

 

4. Citește Matei 23:23,24, Deuteronomul 5:12-15 și Isaia 58:13,14. Cum demonstrezi din aceste pasaje relația dintre lege (în mod special porunca Sabatului) și preocuparea lui Dumnezeu pentru dreptate și salvare?

 

Matei 23:23,24

„23 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24 Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!”

 

Deuteronomul 5:12-15

„12 Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. 14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă”.

 

Isaia 58:13,14

„13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, 14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit”.

 

Domnul Isus identifică „cele mai însemnate lucruri din Lege” cu „dreptatea, mila și credincioșia”. Și în raport cu o lege anume – cea despre Sabat – putem vedea în Scriptură că Sabatul în sine este integral legat de eliberare și dreptate.

 

În Deuteronomul 5, porunca despre Sabat este pusă în relație cu salvarea poporului Israel din sclavie. Adică Sabatul nu este doar un monument de aducere-aminte a creației, ci și un monument al eliberării din sclavie și oprimare. Iar în contextul renunțării la propriile plăceri  pentru a numi Sabatul o desfătare, prin faptul că ne desfătăm în Domnul (Isaia 58:13,14), accentul cade pe faptele de iubire și dreptate făcute pentru alții – facerea de bine, hrănirea celor flămânzi, găzduirea celor fără adăpost (vezi Isaia 58:3-10).

 

Date fiind toate aceste învățături (și multe altele), cei care doresc să împlinească legea prin iubire ar trebui să fie preocupați nu numai de păcatele prin comitere, ci și de păcatele prin omitere – adică nu numai de ceea ce fac, ci și de ceea ce nu fac. Iubirea ca împlinire a legii presupune păzirea legii nu doar în sensul de a nu face păcate, ci și în sensul de a face binele în mod activ – a face fapte de iubire care urmăresc cu devotament dreptatea și mila. A-I fi credincios lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât a nu încălca litera legii.

 

 

[joi, 27 martie] „Mai presus de toate, iubiți-vă!”

 

Dacă iubirea este împlinirea legii, atunci nu vom păzi legea divină cu adevărat doar nefăcând lucruri rele. Legea iubirii în sine (exprimată în întreaga Scriptură) nu doar că ne poruncește să ne ferim de comiterea răului, ci și ne îndeamnă să facem și fapte care transmit iubirea lui Dumnezeu față de alții – nu doar față de alți membri ai bisericii, ci și față de lume în general, care are o nevoie disperată de o adevărată mărturie creștină.

 

5. Ce mesaj crucial găsești în Iacov 2:1-9?

 

Iacov 2:1-9

„Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost 3 şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”, 4 nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? 8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. 9 Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege, ca nişte călcători de lege”.

 

Aici Iacov denunță ferm nedreptatea din societate, identificând în mod special dezonorarea celor săraci și asuprirea acestora de către unii bogați. Apoi ne îndreaptă atenția asupra legii iubirii de aproapele, spunând că, dacă împlinim această lege, „bine facem” (Iacov 2:8). „Iubirea
pentru om este manifestarea pe pământ a iubirii lui Dumnezeu. Tocmai pentru a sădi această iubire în noi, pentru a ne face copii ai unei singure familii, Împăratul slavei S-a făcut una cu noi. Şi când vor fi împlinite cuvintele Lui de despărţire: «Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu» (Ioan 15:12), când noi vom iubi lumea aşa cum a iubit-o El, atunci, în ceea ce ne priveşte, misiunea Lui este îndeplinită. Suntem pregătiţi pentru cer, deoarece avem cerul în inimă” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 641).

 

Când iubim lumea așa cum a iubit-o Hristos, suntem pregătiţi pentru cer. Ce exprimare elocventă a ceea ce înseamnă să fii un urmaș al lui Isus! El le poruncește urmașilor Săi: „Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:34,35). Dragostea este miezul credinței creștine în așa mare măsură deoarece Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8,16). Iar cei care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să se iubească unii pe alții (compară cu 1 Ioan 3:11; 4:20,21). În  consecință, 1 Petru 4:8 îi îndeamnă pe creștini: „Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (subl. ad.; vezi și Evrei 10:24 și 1 Tesaloniceni 3:12).

 

Să iubim lumea așa cum a iubit-o Hristos! Cum să înțelegem mai bine conceptul de desăvârșire creștină și modul în care suntem pregătiți pentru viața veșnică? Fii gata să răspunzi în cadrul grupei în Sabat!

 

 

 

 

Post-ul [miercuri + joi, 25-26 martie] „Mai presus de toate, iubiți-vă!” apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro