[luni, 16 septembrie] „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”

 

 

2. Citește Marcu 15:15-20. Ce I-au făcut soldații lui Isus și care este semnificația acestui gest?

 

Marcu 15:15-20

„15 Pilat a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 16 Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. 17 L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” 19 Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. 20 După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească”.

 

Romanii recurgeau la o formă crudă de bătaie pentru a-i pregăti pe prizonieri pentru execuție. Victima era dezbrăcată, legată de un stâlp și apoi biciuită cu bice din piele care aveau prinse pe ele bucăți de os, sticlă, pietre și cuie.

 

După ce Isus a fost biciuit, soldații însărcinați cu executarea Lui au continuat să Îl umilească îmbrăcându-L într-o mantie purpurie, punându-I pe cap o coroană de spini și numindu-L în batjocură împăratul iudeilor. Grupul de soldați este numit „ceata ostașilor” sau „cohortă” (EDCR, NTSBR), însemnând în acest caz între 200 și 600 de oameni.

 

Ironia situației sau paradoxul din această scenă este evident pentru cititor, pentru că Isus chiar este Împărat, iar cuvintele ironice ale soldaților proclamă acest adevăr. Acțiunea soldaților era o parodiere a modului în care soldații îl aclamau pe împăratul roman cu cuvintele: „Plecăciune, Cezar, Împărate!” Prin urmare, există o comparație implicită cu împăratul. Isus a suportat batjocura manifestată în trei feluri: a fost lovit în cap cu o trestie, a fost scuipat, a primit omagiul insultător al unora în timp ce se plecau în genunchi înaintea Lui. Toate aceste trei  verbe de acțiune sunt exprimate în greacă la timpul imperfect. În acest context, acest timp exprimă ideea de acțiune repetitivă. Așadar au  continuat să Îl lovească, au continuat să Îl scuipe și au continuat să îngenuncheze înaintea Lui în semn de omagiu batjocoritor. Isus îndură toate acestea în liniște, fără a reacționa în niciun fel.

 

Modelul tipic al execuției romane prin răstignire presupunea ca persoana condamnată să poarte dezbrăcată crucea până la locul execuției. Acest model urmărea, din nou, să umilească total persoana și să o facă de ocară înaintea comunității. Evreii însă detestau nuditatea în public. Marcu 15:20 notează că L-au dezbrăcat de roba purpurie și L-au îmbrăcat iarăși cu hainele Lui. Aceasta pare o concesie pe care romanii au făcut-o pentru evreii din acea perioadă și din acel loc.

 

Gândește-te la ironiile de situație sau la paradoxurile prezentate aici: plecăciunile lor și omagiul adus lui Isus ca Împărat, toate în batjocură, în timp ce Isus era într-adevăr Împăratul nu doar al iudeilor, ci și al lor!

 

Acești bărbați nu aveau nicio idee ce făceau. De ce totuși neștiința lor nu va fi o scuză în Ziua Judecății?

 

 

Post-ul [luni, 16 septembrie] „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” apare prima dată în Studiu Biblic.

Biblia zilnică BibliaZilnica.ro