[sâmbătă + luni] Istoria și lauda la adresa lui Dumnezeu

 

 

(Sâmbătă, 2 martie)  Lecțiile trecutului

 

Text de memorat: 

 

Psalmii 78:3,4

„3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, 4 nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut”.

 

În mulți psalmi, lauda ia forma narării actelor puternice ale lui Dumnezeu de salvare. Acești psalmi sunt adeseori numiți „psalmii istoriei mântuirii” sau „psalmi istorici”. În unii dintre ei se face apel la cei din poporul lui Dumnezeu să învețe din istoria lor, în mod special din greșelile lor și ale strămoșilor. Alți psalmi istorici au o notă predominant imnică, ce evidențiază faptele glorioase trecute ale lui Dumnezeu pentru poporul Său, care întăresc încrederea în Domnul, care este devotat și capabil să îi elibereze de greutățile lor din prezent.

 

Farmecul psalmilor istorici este că ne ajută să ne vedem viața ca parte a istoriei poporului lui Dumnezeu și să ne asumăm acest trecut. Întrucât prin Hristos am fost adoptați în familia poporului istoric al lui Dumnezeu (Romani 8:15; 9:24-26; Galateni 4:6,7), moștenirea istorică a poporului Israel din vechime este, fără îndoială, afirmarea descendenței noastre spirituale. Prin urmare, putem și ar trebui să învățăm din trecutul poporului Israel, care este și al nostru.

 

Scopul final este să conștientizăm că fiecare generație din poporul lui Dumnezeu joacă un rol mic, dar semnificativ în marea desfășurare istorică a scopurilor suverane ale lui Dumnezeu din marea luptă.

 

 

Studiu zilnic

 

Biblia: Ieremia 28 – 34
1. Pe cine a fript împăratul Babilonului în foc?
2. Cine este întâiul născut al Domnului?
3. Cu ce va însămânța Domnul casa lui Israel și a lui Iuda?
4. Ce nu-I trecuse Domnului prin gând?

 

Ellen G. White: „Divina vindecare”, capitolul „Igiena printre israeliți”
5. Ce avantaje aveau israeliții fiind în aer liber în pustiu?

 

 

(luni, 4 martie)  Istoria și lauda la adresa lui Dumnezeu

 

 

2. Citește Psalmul 105. Ce evenimente istorice și lecții ies în evidență?

 

Psalmul 105 redă evenimentele cele mai importante ale relației dintre Domnul și poporul Său, Israel. Se concentrează pe legământul lui Dumnezeu cu Avraam de a-i oferi țara promisă lui și urmașilor lui și pe modul în care această promisiune, confirmată lui Isaac și lui Iacov, s-a împlinit providențial prin Iosif, Moise, Aaron și în timpul cuceririi Canaanului. Psalmul oferă speranță poporului lui Dumnezeu din toate generațiile pentru că actele minunate ale lui Dumnezeu din trecut garantează iubirea Lui neschimbătoare din toate timpurile (105:1-5,7,8).

 

Psalmul 105 se aseamănă cu Psalmul 78 prin faptul că evidențiază credincioșia lui Dumnezeu față de poporul Său de-a lungul istoriei și face
lucrul acesta pentru a-L slăvi pe Dumnezeu și a inspira credincioșie. Dar, spre deosebire de Psalmul 78, Psalmul 105 nu menționează greșelile poporului din trecut – este un psalm cu un alt scop. Istoria este repovestită prin viața celor mai mari patriarhi, arătând călăuzirea lui  Dumnezeu și răbdarea cu care patriarhii au îndurat greutățile. Perseverența și loialitatea patriarhilor față de Dumnezeu au fost răsplătite din belșug. Astfel,

 

Psalmul 105 îi invită pe oameni să ia exemplu de la credința patriarhilor și să aștepte cu încredere eliberarea de la Dumnezeu în vremea lor. Psalmul 105 se aseamănă cu un imn (105:1-7), arătând că, pentru a-L lăuda cu adevărat pe Dumnezeu, poporul Său trebuie să cunoască evenimentele din propria istorie. Închinătorii sunt numiți sămânța lui Avraam și copii ai lui Iacov (105:6), fiind astfel considerați împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu lui Avraam de a face din el un popor mare (Geneza 15:3-6). Psalmistul evidențiază continuitatea dintre patriarhi și generațiile următoare ale poporului lui Dumnezeu. El accentuează că „judecățile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul” (105:7, subl. ad.), îndemnându-i astfel pe închinători să nu uite că „Dumnezeul nostru” este și Domnul suveran al întregii lumi și că bunătatea Lui iubitoare se răsfrânge asupra tuturor popoarelor (96:1; 97:1). Este clar o chemare la credincioșie, adresată fiecărei generații de credincioși.

 

Cum ar trebui să ne vedem noi, ca adventiști de ziua a șaptea, în acest neam de oameni de la Avraam încoace? (Vezi Galateni 3:29.) Ce lecții învățăm din această istorie?

 

 

 

Post-ul [sâmbătă + luni] Istoria și lauda la adresa lui Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.






Biblia zilnică BibliaZilnica.ro