[marți, 9 ianuarie] Un psalm al disperării

 

 

Folosirea psalmilor în rugăciune îi ajută pe credincioși să își exprime doleanțele nestingheriți. În plus, ne ghidează experiența în raport cu standardele lui Dumnezeu și o fac suportabilă prin introducerea speranței și reasigurării prezenței lui Dumnezeu.

 

3. Citește Psalmul 22. Ce înveți din acest psalm despre încrederea în Dumnezeu în toiul unor mari suferințe?

 

Psalmul 22

„1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau, şi-i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
9 Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10 de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele;
17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
18 îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28 Căci a Domnului este Împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce  nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămânţă de oameni Îi va sluji şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte”.

 

Tânguirile din versetul 1 al Psalmului 22 îi pot ajuta pe cei care suferă să își exprime durerea și însingurarea: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?” Aceste cuvinte, desigur, au devenit faimoase printre creștini pentru că au fost aceleași cuvinte rostite de Isus Însuși pe cruce, arătându-ne importanța centrală a psalmilor în experiența lui Hristos (vezi Matei 27:46).

 

Pe de altă parte, în mijlocul suferințelor și al încercărilor, sunt exprimate și aceste cuvinte: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmii 22:22). Cu alte cuvinte, deși este posibil ca aceste sentimente să nu coincidă cu dilema lui prezentă, psalmistul își exprimă în continuare credința în Dumnezeu și declară că, indiferent ce se va întâmpla, el Îl va lăuda în continuare pe Dumnezeu.

 

Ideea este că, furnizându-ne cuvintele pentru rugăciune, psalmii ne învață să privim dincolo de situația noastră prezentă și, prin credință, să vedem vremea când viața noastră va fi refăcută prin harul lui Dumnezeu. Prin urmare, folosirea psalmilor în rugăciune îi conduce pe credincioși spre noi orizonturi spirituale. Psalmii le permit credincioșilor să își exprime sentimentele și ideile, dar nu îi lasă acolo unde sunt. Închinătorii sunt determinați să își lase povara durerii, dezamăgirii, mâniei și disperării înaintea lui Dumnezeu și să se încreadă în El, oricare  ar fi circumstanțele lor.

 

Trecerea de la jale la laudă observată în mulți psalmi este sugestivă pentru transformarea spirituală de care credincioșii au parte când primesc harul divin și alinare în rugăciune.

 

Cum putem învăța să privim dincolo de încercările noastre prezente și astfel să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu, oricare ar fi situațiile  cu care ne confruntăm astăzi?

 

 

Post-ul [marți, 9 ianuarie] Un psalm al disperării apare prima dată în Studiu Biblic.