[joi, 4 ianuarie] Lumea psalmilor
5. Citește Psalmii 16:8; 44:8; 46:1; 47:1,7; 57:2; 62:8; 82:8 și 121:7. Ce loc ocupă Dumnezeu în viața psalmistului?
Psalmii 16:8
„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin”.
Psalmii 44:8
„Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururea slăvim Numele Tău”.
Psalmii 46:1
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”.
Psalmii 47:1,7
„1 Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
7 Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă!”
Psalmii 57:2
„Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine”.
Psalmii 62:8
„Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”.
Psalmii 82:8
„Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale”.
Psalmii 121:7
„Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul”.
Categoric, lumea psalmilor Îl are în centru pe Dumnezeu. Psalmistul caută să Îi subordoneze lui Dumnezeu, în rugăciune și laudă, toate experiențele de viață. Dumnezeu este Creatorul suveran, Împăratul și Judecătorul întregului pământ. El le asigură copiilor Săi tot ce au nevoie. De aceea trebuie să avem întotdeauna încredere în El. Până și dușmanii poporului lui Dumnezeu întreabă: „Unde este Dumnezeul tău?” atunci când poporul lui Dumnezeu pare să nu reușească (Psalmii 42:10). La fel cum Domnul este un Dumnezeu întotdeauna prezent și nu Își dezamăgește niciodată poporul, și poporul lui Dumnezeu Îl păstrează permanent pe Domnul în minte. În cele din urmă, psalmii prevestesc timpul când toate popoarele și întreaga creație se vor închina lui Dumnezeu (47:1; 64:9).
Locul central ocupat de Dumnezeu în viața oamenilor determină locul central al închinării. Închinarea în care erau folosiți psalmii era complet diferită de modul cum este înțeleasă de mulți astăzi, pentru că închinarea în cultura biblică era centrul firesc și incontestabil al întregii vieți a comunității. Prin urmare, tot ceea ce se întâmpla, fie bine, fie rău, în viața poporului era inevitabil exprimat în închinare. Dumnezeu îl aude pe psalmist, oriunde ar fi acesta, și îi răspunde la momentul perfect ales de El (3:4; 18:6; 20:6).
Psalmistul este conștient că locuința lui Dumnezeu este în cer, dar, totodată, Dumnezeu locuiește în Sion, în sanctuar, în mijlocul poporului Său. Dumnezeu este în același timp aproape și departe, peste tot și în templul Său (11:4), ascuns (10:1) și descoperit (41:12). În psalmi se îmbină aceste caracteristici ale lui Dumnezeu care aparent se exclud. Psalmiștii au înțeles că apropierea și depărtarea erau inseparabile în adevărata ființă a lui Dumnezeu (24:7-10). Ei au înțeles dinamica acestei tensiuni spirituale. Conștientizarea bunătății și prezenței lui Dumnezeu în mijlocul oricărei experiențe este elementul care le întărește speranța în timp ce așteaptă ca Dumnezeu să intervină când și cum va alege El să o facă.
Cum ne ajută psalmii să înțelegem că nu Îl putem limita pe Dumnezeu la anumite aspecte ale existenței noastre? Care ar fi părțile din viața ta în care cauți să-L ții pe Domnul la distanță?
Post-ul [joi, 4 ianuarie] Lumea psalmilor apare prima dată în Studiu Biblic.
