[miercuri, 13 septembrie] Câmpul de luptă din vechime

 

 

4. Citește Efeseni 6:10-20 și notează cuvintele folosite de Pavel pentru ideea de a te împotrivi/a ține piept. De ce este această idee atât de importantă pentru el?

 

Efeseni 6:10-20

„10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 14 Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii 19 şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, 20 al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc”.

 

Trebuie să înțelegem metafora militară a lui Pavel în contextul câmpului de luptă din Antichitate. Ce însemna a ține piept/a te împotrivi (Efeseni 6:11,13,14)? Sugerează aceste verbe doar o poziție defensivă? Discursurile de luptă din scrierile lui Tucidide, unul dintre marii autori clasici ai literaturii de război, evidențiază trei acțiuni succesive pentru ca o parte să iasă victorioasă: (1) soldații trebuie „să se apropie de inamic”, ceea ce înseamnă că trebuie să mărșăluiască pentru a-și întâlni adversarii; (2) trebuie să atace și să „stea pe poziție” sau „să apere teritoriul”, luptând om la om cu adversarii; (3) în cele din urmă, trebuie să „respingă vrăjmașii” (vezi Tucidide, Războiul peloponesiac, 4.10.1–5).

 

Momentul-cheie al bătăliei antice survenea când cele două falange oponente se ciocneau într-un „teribil vacarm de bronz, lemn și carne izbindu-se unele de altele” – pe care autorul antic Xenofon îl numește „cumplita coliziune” (Victor Davis Hanson, The Western Way of War, 1989, p. 152, 153). Marea provocare a bătăliei antice era aceea de a rămâne pe poziție în acest moment strategic, de a păstra teritoriul cucerit.

 

Chemarea lui Pavel sub arme reflectă o luptă în care soldații erau „grupați strâns, dând și primind sute de lovituri la mică distanță” (Ibidem). Lucrul acesta este confirmat (1) de descrierea pe care Pavel o face luptei bisericii cu dușmanii ei: drept o partidă de lupte corp la corp (Efeseni  6:12, vezi studiul de joi) și (2) de folosirea unei forme intensive a verbului „a se împotrivi” în versetul 13: „ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea” (subl. ad.).

 

Nici vorbă de vreo postură relaxată! „A te împotrivi” înseamnă a fi angajat cu forță în bătălie, folosind în lupta strânsă fiecare armă din dotare – lucru evident din imagistica militară a îndemnurilor anterioare ale lui Pavel de a fi găsiți „tari în același duh și că luptați cu suflet pentru credința Evangheliei” (Filipeni 1:27).

 

Citește Evrei 12:4. Cum ne ajută acest verset să înțelegem ce înseamnă să ne împotrivim în Domnul? Care este natura comună a acestei împotriviri?

 

 

Post-ul [miercuri, 13 septembrie] Câmpul de luptă din vechime apare prima dată în Studiu Biblic.