[luni, 3 iulie] Răscumpărare scumpă, iertare din belșug

 

 

Păcatul fusese o forță întunecată dominantă în viața destinatarilor scrisorii lui Pavel. El îi descrie drept morți vii în experiența lor anterioară – „morți în greșelile și în păcatele voastre” (2:1) – care umblau sau trăiau după cum le poruncea Satana (2:1-3). Sclavi ai păcatului și ai lui Satana, nu aveau nicio putere să se elibereze. Aveau nevoie de salvare. Dumnezeu i-a salvat prin faptele Lui pline de har în Hristos, iar Pavel apreciază două noi binecuvântări ale harului divin în viața credincioșilor: răscumpărarea și iertarea.

 

2. Citește Efeseni 1:7,8. Răscumpărarea este o idee întâlnită des în Noul Testament. Compară modurile în care apare în Coloseni 1:13,14; Tit 2:13,14 și Evrei 9:15. Ce au în comun aceste pasaje cu Efeseni 1:7,8?

 

Efeseni 1:7,8

„7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său 8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;…”

 

Coloseni 1:13,14

„13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, 14 în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”.

 

Tit 2:13,14

„13… aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. 14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”.

 

Evrei 9:15

„Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită”.

 

Cuvântul grecesc tradus ca „răscumpărare” în Efeseni 1:7 este apolutrōsis, folosit la origine pentru cumpărarea libertății unui sclav sau plata pentru eliberarea unui prizonier. Parcă se și aude glasul negustorului de sclavi care își scoate marfa la licitație și zăngănitul rece al lanțurilor de sclavi. Când ia în discuție răscumpărarea, Noul Testament evidențiază costul eliberării robilor.

 

Libertatea noastră vine cu un preț extraordinar: „În El [Isus] avem răscumpărarea, prin sângele Lui” (1:7). Ideea de răscumpărare pune preț și pe generozitatea plină de har a lui Dumnezeu manifestată prin faptul că a plătit scump pentru libertatea noastră. Dumnezeu ne redă  libertatea și demnitatea. „A fi răscumpărat înseamnă a fi tratat ca o persoană, nu ca un obiect. Înseamnă a deveni cetățean al cerului în loc de  a fi sclav al pământului” (Alister E. McGrath, „What Was God Doing on the Cross?”, 1992, p. 78).

 

De notat că ideea conform căreia Dumnezeu îi plătește lui Satana prețul răscumpărării este una medievală, nu biblică. Dumnezeu nici nu îi  datorează, nici nu îi plătește lui Satana nimic.

 

Beneficiile Calvarului includ și „iertarea păcatelor” (1:7). Pe cruce, Hristos Și-a asumat prețul pentru păcatele noastre, atât trecute, cât și viitoare, și „a șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră” (Coloseni 2:14). Făcând, prin Hristos, această lucrare de răscumpărare și iertare, Dumnezeu acționează ca Tatăl nostru generos, răspândind „din belșug peste noi” „bogățiile harului Său” (Efeseni 1:8,7).

 

Ce înseamnă pentru tine că, prin jertfa ispășitoare a lui Hristos, ești iertat și răscumpărat? Te simți cumva nedemn de ea? (Nu ești nedemn; pentru asta este crucea.)

 

 

Post-ul [luni, 3 iulie] Răscumpărare scumpă, iertare din belșug apare prima dată în Studiu Biblic.