[duminică, 25 iunie] Pavel, evanghelist în Efes
1. Ce face Pavel în prima lui vizită în Efes, la sfârșitul celei de-a doua călătorii misionare? Faptele 18:18-21
Faptele 18:18-21
„18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă. 19 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii, 20 care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, 21 ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes”.
Efesul era unul dintre cele mai mari orașe din Imperiul Roman, cu o populație de aproximativ 250.000. Era capitala uneia dintre cele mai bogate provincii, Asia, care în mare parte se întindea în teritoriul pe care îl cunoaștem astăzi ca Asia Mică. În zilele lui Pavel, provincia se bucura de o perioadă de înflorire și prosperitate. Oraș portuar, Efesul se afla, de asemenea, la intersecția unor rute terestre importante. Deși oamenii se închinau multor zeități, Artemis, considerată zeița protectoare a orașului, era cea mai importantă. Închinarea la ea se afla în centrul ceremoniilor civile, al jocurilor sportive și al sărbătorilor anuale (numele roman al zeiței Artemis era Diana; vezi Faptele 19:24,35).
Pavel se întoarce apoi în Efes în a treia lui călătorie misionară (Faptele 19:1-12) și rămâne acolo „timp de trei ani” (Faptele 20:31). Apostolul își ia angajamentul să petreacă un timp îndelungat în Efes, cu intenția de a întemeia acolo un creștinism puternic.
2. Ce eveniment neobișnuit duce la răspândirea respectului față de „Numele Domnului Isus” în Efes? Faptele 19:13-20
Faptele 19:13-20
„13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” 14 Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” 16 Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. 18 Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. 19 Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20 Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului”.
Luca redă istoria ieșită din comun a șapte exorciști iudei itineranți care treceau prin oraș. Amestecarea numelui lui Isus și celui al lui Pavel în incantațiile lor se dovedește o aventură neinspirată pentru acești exorciști. Când vestea se răspândește pe străzile cetății, „i-a apucat frica pe toți și Numele Domnului Isus era proslăvit” (Faptele 19:17). Evenimentul a avut un impact profund și asupra celor care deveniseră deja credincioși, care și-au ars în public manualele scumpe de arte magice, a căror valoare se ridica la „cincizeci de mii de arginți” (Faptele 19:19). Împreună cu ceilalți locuitori ai cetății, credincioșii au învățat că închinarea la Isus nu trebuie diluată cu închinarea la orice altceva sau altcineva.
Ce semnifică arderea propriilor cărți, care erau atât de costisitoare? Ce spune lucrul acesta despre un angajament total față de Dumnezeu?
Post-ul [duminică, 25 iunie] Pavel, evanghelist în Efes apare prima dată în Studiu Biblic.
