[sâmbătă, 26 noiembrie] Flăcările iadului

 

 

Text de memorat: 

 

1 Tesaloniceni 5:21

„ Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”.

 

În faimoasa operă Divina comedie, a poetului italian Dante Alighieri (1265-1321), este vorba despre o călătorie fictivă a sufletului după moarte. Sufletul mergea fie în infern, iad, în inima pământului; fie în purgatoriu, unde duhul se putea purifica și astfel devenea demn de înălțarea la cer; fie în rai, în însăși prezența lui Dumnezeu.

 

Deși este doar o ficțiune, poemul lui Dante a ajuns să aibă o mare influență asupra teologiei creștine, în special a teologiei romano-catolice. Ideea de bază că sufletul nemuritor merge fie în infern, fie în purgatoriu, fie în paradis constituie piatra de temelie a acestei biserici. Multe confesiuni protestante conservatoare cred și ele în existența unui suflet nemuritor, care după moarte fie urcă spre rai, fie coboară în iad. În definitiv, dacă sufletul omului nu moare niciodată, atunci trebuie să meargă undeva după ce trupul moare. Pe scurt, o înțelegere greșită a naturii umane a dus la crunte erezii teologice.

 

De înțeles:

Care sunt o parte din teoriile greșite despre ce se întâmplă după moarte și care este perspectiva biblică.

 

Post-ul [sâmbătă, 26 noiembrie] Flăcările iadului apare prima dată în Studiu Biblic.