[luni, 3 octombrie] Amăgită de șarpe

 

 

3. Citește Geneza 3:1-7. Ce criterii a folosit Eva pentru a alege între cuvântul lui Dumnezeu și cel al șarpelui?

 

Geneza 3:1-7

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” 4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele”.

 

Capitolul 3 din Geneza este unul dintre cele mai clare exemple de psihologie a ispitirii. Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și pe Eva că, dacă aveau să mănânce din fructul interzis, urmau categoric să moară (Geneza 2:16,17). Luând formă de șarpe, Satana a folosit diferite strategii retorice pentru a o face pe Eva să păcătuiască: (1) A generalizat interdicția precisă a lui Dumnezeu. Satana a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină?»” (Geneza 3:1). Contraargumentul Evei a fost că interdicția era strict cu privire la acel pom anume: dacă mâncau din el sau dacă îl atingeau, aveau să moară. (2) Apoi Satana a contrazis afirmația lui Dumnezeu, declarând categoric: „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4). (3) Iar în cele din urmă L-a acuzat pe Dumnezeu că în mod voit ținea ascunsă de ea și de soțul ei cunoașterea esențială. Amăgitorul a susținut: „Dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3:5).

 

Curiozitatea a dus-o pe Eva pe tărâmul fermecat al lui Satana. Acolo, ea a fost constrânsă să decidă dacă să rămână fidelă poruncii restrictive a lui Dumnezeu sau să accepte ademenirile lui Satana. Punând la îndoială cuvântul lui Dumnezeu, ea și-a folosit propriile simțuri – metoda empirică, cea a observării personale – pentru a alege între cele două afirmații care se contraziceau. Mai întâi, ea a văzut că, din perspectivă alimentară, „pomul era bun de mâncat”. Apoi, din perspectivă estetică, a văzut că era „plăcut de privit”. În al treilea rând, pe baza unei analize logice, „pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea”. Prin urmare, în mintea ei a avut cu siguranță motive întemeiate să țină cont de cuvintele șarpelui și să mănânce din pomul oprit.

 

Unii susțin că toate formele de cunoaștere sunt valabile atâta timp cât păstrăm „ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21). Dar tragica experiență a lui Adam și a Evei din Eden demonstrează că, în sine, cunoașterea poate fi foarte dăunătoare. Există unele lucruri pe care categoric este mai bine să nu le știm.

 

Ce te învață acest episod despre cât de ușor găsești logică și justificare pentru alegerile păcătoase?

 

Post-ul [luni, 3 octombrie] Amăgită de șarpe apare prima dată în Studiu Biblic.