[miercuri, 20 aprilie] Legământul (I)
4. Ce a făcut Noe în primul rând când a ieșit din corabie și de ce?
Geneza 8:20
„Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar”.
Asemenea lui Adam și Evei, care cu siguranță I s-au închinat lui Dumnezeu în Sabat imediat după cele șase zile ale creației, Noe I-a adus închinare lui Dumnezeu imediat după potop, care este un alt eveniment al creației în sine. Există totuși o diferență între cele două acte de închinare. Spre deosebire de Adam și Eva, care I s-au închinat Domnului direct, Noe a trebuit să recurgă la o jertfă. Aceasta este prima dată când se pomenește în Biblie despre un altar. Jertfa a constat din „arderi-de-tot” (′olah), jertfa cea mai veche și cel mai des adusă. Aceasta a fost o jertfă de mulțumire din partea Noe (compară cu Numeri 15:1-11).
5. Cum a afectat potopul alimentația oamenilor? Care este principiul din spatele noilor restricții impuse de Dumnezeu?
Geneza 9:2-4
„2 S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! 3 Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană; toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. 4 Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi”.
Din cauza efectelor potopului, alimentația bazată pe plante nu a mai fost disponibilă așa cum fusese în trecut. Prin urmare, Dumnezeu le-a permis oamenilor să mănânce carne de animale. Această schimbare în alimentația oamenilor a generat o schimbare în relația dintre oameni și animale, spre deosebire de cea stabilită când au fost create. În pasajul despre creație se precizează că oamenii și animalele au avut aceeași alimentație bazată pe plante și nu au reprezentat o amenințare reciprocă. În lumea de după potop, uciderea animalelor cu scopul de a obține hrană a presupus o relație bazată pe frică și groază (Geneza 9:2). Odată ce au început să se mănânce reciproc, oamenii și animalele au dezvoltat fără îndoială o relație destul de diferită de cea de care s-au bucurat în Eden.
Totuși, îngăduința manifestată de Dumnezeu a presupus două restricții. În primul rând, nu toate animalele erau potrivite ca hrană. Prima restricție se subînțelegea din distincția dintre animalele „curate” și „necurate” (vezi Geneza 8:19,20; compară cu Geneza 1:21,24). Cea de-a doua restricție a fost clară și nouă și consta din abținerea de la consumarea sângelui, deoarece viața era în sânge (Geneza 9:4).
Informează-te despre cel mai apropiat centru adventist de sănătate și recomandă-l astăzi unei familii interesate de alimentația sănătoasă.
Post-ul [miercuri, 20 aprilie] Legământul (I) apare prima dată în Studiu Biblic.
