[luni, 4 aprilie] Fructul interzis

 

 

2. Citește Geneza 2:16,17 și Geneza 3:1-6 (vezi și Ioan 8:44) și compară cuvintele din porunca lui Dumnezeu cu cele ale șarpelui adresate femeii. Care sunt diferențele dintre cele două formulări și ce înseamnă ele?

 

Geneza 2:16,17

„16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.””

 

Geneza 3:1-6

„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” 4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”.

 

Ioan 8:44

„Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii”.

 

Să observăm asemănările dintre conversația lui Dumnezeu cu Adam (Geneza 2:16,17) și conversația Evei cu șarpele. Este ca și cum șarpele i-a luat acum locul lui Dumnezeu și știe chiar mai bine decât Dumnezeu. La început, el doar pune o întrebare, sugerând că femeia, poate, L-a înțeles greșit pe Dumnezeu. Dar apoi Satana pune la îndoială în mod fățiș intențiile lui Dumnezeu și chiar Îl contrazice.

 

Atacul lui Satana are în vedere două elemente: moartea și cunoașterea binelui și a răului. În timp ce Dumnezeu afirmase în mod clar și accentuat că moartea lor avea să fie sigură (Geneza 2:17), Satana a spus că, dimpotrivă, ei nu aveau să moară, sugerând nimic altceva decât că oamenii erau nemuritori (Geneza 3:4). În timp ce Dumnezeu îi interzisese lui Adam să mănânce din fructul pomului (Geneza 2:17), Satana i-a încurajat să-l mănânce, fiindcă, mâncând din el, aveau să fie ca Dumnezeu (Geneza 3:5).

 

Cele două argumente ale lui Satana – nemurirea și faptul de a fi ca Dumnezeu – au convins-o pe Eva să mănânce din fruct. Este tulburător faptul că, imediat ce a decis să nu asculte de Dumnezeu și să mănânce fructul oprit, femeia s-a comportat de parcă Dumnezeu nu mai era prezent și ea Îi luase locul. Textul biblic face aluzie la această schimbare la nivelul personalității. Eva folosește limbajul lui Dumnezeu – modul în care ea evaluează fructul oprit: „a văzut că […] era bun” (Geneza 3:6) ne reamintește de modul în care Și-a evaluat Dumnezeu creația: „a văzut că era […] bună” (Geneza 1:4 etc.).

 

Cele două ispite, de a fi nemuritor și de a fi ca Dumnezeu, se află la baza ideii de nemurire din religiile antice ale Egiptului și Greciei. Dorința după nemurire, despre care se credea că era un atribut divin, i-a împins pe oameni să caute și statutul divin pentru ca (sperau ei) să dobândească nemurirea. Acest mod de gândire s-a furișat și în culturile iudeocreștine și a dat naștere credinței în nemurirea sufletului, care există până astăzi în multe biserici.

 

Gândește-te la toate credințele care sunt în lume astăzi și care învață că în fiecare din noi există ceva nemuritor propriu naturii noastre. În ce mod viziunea noastră despre natura umană și despre starea morților ne ferește de această înșelătorie periculoasă?

 

 

Post-ul [luni, 4 aprilie] Fructul interzis apare prima dată în Studiu Biblic.