[luni, 28 martie] Universul creat

 

 

2. Ce înseamnă formula „era bun(ă)/erau bune”, care se repetă în primul pasaj despre crearea lumii? Care este lecția subînțeleasă din textele despre finalul creației (Geneza 2:1-3)?

 

Geneza 1:4,10,12,18,21,25,31

„4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric”.

10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

„12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.

„18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.

„21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune”.

„25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune”.

„31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea”.

 

Geneza 2:1-3

„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. 2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse”.

 

În fiecare etapă a procesului de creație, Dumnezeu Își evaluează lucrarea drept tov, „bună”. În general se consideră că acest adjectiv înseamnă că lucrarea de creație a lui Dumnezeu era reușită, iar observația lui Dumnezeu că „era bun(ă)/erau bune” înseamnă că toate „funcționau”.

 

Dar acest cuvânt însemna mai mult decât că ceva funcționa. Termenul ebraic tov mai este folosit în Biblie și pentru a exprima o apreciere estetică față de un lucru frumos (Geneza 24:16). De asemenea, este folosit în contrast cu răul (Geneza 2:9), care este asociat cu moartea (Geneza 2:17).

 

Expresia „erau bune” înseamnă că toată creația funcționa armonios, că era frumoasă și perfectă și că nu era nimic rău în ea. Lumea „nu era încă” așa ca lumea noastră, afectată de păcat și de moarte – idee afirmată în introducerea celui de-al doilea pasaj despre creație (Geneza 2:5).

 

Această descriere contrazice radical teoriile evoluționiste, care declară dogmatic că lumea s-a format de la sine în mod progresiv, printr-o succesiune de evenimente întâmplătoare, pornind de la un stadiu inferior și ajungând la un stadiu superior. În schimb, autorul biblic afirmă că Dumnezeu a creat lumea în mod voit și deodată (Geneza 1:1). Nu a fost nimic din pură întâmplare sau vreun simplu accident. Lumea nu a apărut de la sine, ci este doar produsul voinței și cuvântului lui Dumnezeu (Geneza 1:3). Verbul bara′, „a crea”, din Geneza 1, unde se spune că la început Dumnezeu „a creat” cerurile și pământul, este folosit ca acțiune doar a lui Dumnezeu și transmite ideea de ceva care are loc subit: Dumnezeu a vorbit și s-a făcut.

 

Relatarea creației ne aduce la cunoștință că „totul” a fost făcut atunci (Geneza 1:31) și, conform Creatorului Însuși, toate au fost evaluate drept „foarte bune” (Geneza 1:31). Geneza 1:1 vorbește despre evenimentul în sine, și anume crearea cerului și a pământului; Geneza 2:1 declară că evenimentul a fost încheiat. Și toate au fost terminate în șapte zile, inclusiv Sabatul.

 

De ce ideea de miliarde de ani de evoluție anulează total istoria din Geneza? De ce sunt cele două perspective incompatibile în toate privințele?

 

 

Post-ul [luni, 28 martie] Universul creat apare prima dată în Studiu Biblic.