[miercuri, 2 martie] Calea cea nouă și vie
4. Citește Evrei 10:19-22. Ce invitație ni se face în acest pasaj?
Evrei 10:19-22
„19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt 20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21 şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată”.
Cartea Evrei afirmă că Isus a intrat în sanctuarul ceresc și ne invită să-I urmăm exemplul. Acest adevăr rezonează cu noțiunea introdusă anterior, potrivit căreia Isus este „Căpetenia” și înainte-mergătorul credincioșilor (Evrei 2:10; 6:19,20; 12:2). „Calea cea nouă și vie” reprezintă legământul cel nou pe care Isus l-a inaugurat prin jertfa și înălțarea Sa la cer. Expresia „nouă și vie” contrastează cu descrierea vechiului legământ ca fiind „vechi, […] îmbătrânit” (Evrei 8:13). Legământul cel nou, care a adus iertare și a pus Legea în inima noastră, este cel care a făcut posibil ca noi să ne apropiem de Dumnezeu cu încredere, nu datorită meritelor noastre, a ceea ce am făcut noi, ci doar datorită a ceea ce Isus a făcut pentru noi, împlinind toate obligațiile legământului.
În cartea Evrei se subliniază că inaugurarea vechiului legământ a presupus și inaugurarea sanctuarului și consacrarea preoților (Evrei 9:18-21; compară cu Exodul 40; Leviticul 8, 9). Scopul legământului a fost acela de a crea o relație strânsă între Dumnezeu și poporul Său (Exodul 19:4-6). Când copiii lui Israel au acceptat să intre în această relație, Dumnezeu a poruncit imediat să fie construit un sanctuar, pentru ca El să poată locui printre ei. Inaugurarea cortului întâlnirii și prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului au constituit momentul în care legământul dintre Dumnezeu și popor a fost finalizat.
Același lucru este valabil și în dreptul noului legământ. Acesta implică începutul lucrării de Mare-Preot a lui Isus în dreptul nostru (Evrei 5:1-10; 7:1–8:13).
Înălțarea lui Isus la cer în prezența Tatălui a marcat începutul unei noi epoci pentru poporul lui Dumnezeu. Zaharia 3 menționează că Satana a venit în prezența lui Dumnezeu pentru a-i acuza pe copiii Săi, reprezentați în persoana marelui-preot Iosua. Este vorba despre același acuzator care a pus la îndoială loialitatea lui Iov față de Dumnezeu (Iov 1, 2). Dar, odată cu sacrificiul lui Isus, Satana a fost izgonit din cer (Apocalipsa 12:7-12; compară cu Ioan 12:31; 16:11). Acum, Isus este Cel care mijlocește pentru noi și, prin jertfa și prin credincioșia Lui, El cere ca noi să fim mântuiți!
Dacă i s-ar permite, ce acuzații ar aduce Satana împotriva ta înaintea lui Dumnezeu? Deși el este un mincinos, cât de mult ar trebui să mintă despre tine ca să obțină condamnarea ta? Care este singura ta speranță?
Post-ul [miercuri, 2 martie] Calea cea nouă și vie apare prima dată în Studiu Biblic.
