[vineri, 18 februarie] Un gând de încheiere

 

 

„Dacă inima noastră este înnoită după chipul lui Dumnezeu, dacă iubirea divină este implantată în suflet, atunci oare nu va fi împlinită Legea lui Dumnezeu în viaţa noastră? Când principiul iubirii este instaurat în inimă, când păcătosul este înnoit după chipul Celui care l-a creat, se împlineşte făgăduinţa noului legământ: «Voi pune Legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor» (Evrei 10:16). Și dacă Legea este scrisă în inimă, oare nu va modela ea viaţa? Ascultarea – slujirea şi supunerea loială din iubire – constituie adevăratul semn al uceniciei. De aceea, Sfânta Scriptură spune: «Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor.» «Cine zice: ʼÎl cunoscʼ, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el» (1 Ioan 5:3; 2:4). În loc de a-l elibera pe om de obligaţia ascultării, credinţa, şi numai credinţa, care ne face părtaşi ai harului lui Hristos, este cea care ne face capabili să ascultăm [… ]. Cu cât te vei apropia mai mult de Isus, cu atât ţi se va părea că eşti mai păcătos, deoarece vederea ta spirituală va deveni mai clară, iar imperfecţiunile tale vor fi mai evidente, în contrast distinct şi deplin cu natura desăvârşită a lui Isus. Aceasta este dovada faptului că amăgirile lui Satana şi-au pierdut puterea şi că influenţa dătătoare de viaţă a Duhului lui Dumnezeu îţi trezeşte conştiinţa […]. În inima care nu-ş i dă seama de propria păcătoşenie, nu poate fi o iubire profundă pentru Domnul Hristos.” – Ellen G. White, „Calea către Hristos”, pp. 60, 64, 65.

 

 

Post-ul [vineri, 18 februarie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.