[duminică, 26 decembrie] Un început glorios

 

 

Ca să înțelegem predica și să-i aplicăm mesajul la viața noastră avem nevoie să cunoaștem istoria comunității de credincioși și situația lor la momentul când au primit epistola din partea apostolului.

 

1. Care a fost experiența evreilor cărora Pavel le-a adresat epistola, atunci când s-au convertit?

 

Evrei 2:3,4

„3 cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!”

 

Pasajul acesta lasă să se înțeleagă că evreii nu Îl auziseră pe Isus în persoană predicând. În schimb, ei primiseră Evanghelia de la alți predicatori care le aduseseră vestea „mântuirii”.

 

Pavel mai spune că predicatorii „adeveriseră” mesajul lor și că Dumnezeu întărise „mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu le dăduse o dovadă experimentală a Evangheliei, bazată pe semne și pe alte manifestări impresionante – între care și „darurile Duhului Sfânt”. Noul Testament relatează faptul că semne precum vindecările miraculoase, alungarea demonilor și revărsarea darurilor spirituale au însoțit adesea predicarea Evangheliei în locuri noi.

 

La începuturile bisericii creștine, Dumnezeu a turnat Duhul Său peste apostoli, în Ierusalim, ca ei să poată vesti Evanghelia în limbi pe care anterior nu le cunoșteau și să poată face minuni (Faptele 2, 3). Filip a făcut minuni asemănătoare în Samaria (Faptele 8), Petru, în Iope și în Cezareea (Faptele 9, 10), iar Pavel, în lucrarea lui din Asia Mică și din Europa (Faptele 13–28). Aceste fapte pline de putere au fost dovezi palpabile care au adeverit solia „mântuirii” – instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, izbăvirea de sub condamnare și eliberarea de puterile răului (Evrei 12:25-29).

 

Duhul Sfânt le-a dat primilor creștini convingerea că păcatele le fuseseră iertate; drept urmare, nu le era teamă de judecată, rugăciunile lor erau înălțate cu îndrăzneală și încredere, iar experiența lor era plină de bucurie (Faptele 2:37-47). De asemenea, Duhul Sfânt îi elibera pe cei care erau robi forțelor răului, aceasta fiind o dovadă convingătoare a superiorității puterii lui Dumnezeu și a faptului că Împărăția Lui se întemeiase în viața lor.

 

Care este istoria convertirii tale? Cum ți-a fost întărită credința în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal? De ce este bine ca, din când în când, să îți aduci aminte de modul în care Dumnezeu a lucrat în viața ta la început, ca să te aducă la El?

 

 

Post-ul [duminică, 26 decembrie] Un început glorios apare prima dată în Studiu Biblic.