[duminică, 7 noiembrie] Legea în cer
Dumnezeu este dragoste. Dragostea este principiul de bază al caracterului Său și temelia guvernării Sale. Și pentru că Dumnezeu dorește ca și noi să iubim, ne-a creat ființe morale, cu libertate morală – libertatea inerentă dragostei.
Aspectul esențial al noțiunii de libertate morală este Legea morală. Deși particulele subatomice, valurile oceanului sau animalele respectă legea naturală, ele nu respectă și Legea morală, nu au nevoie de ea. Doar ființele morale fac acest lucru, motiv pentru care până și în cer Dumnezeu are o lege morală, pentru îngeri.
1. Versetele de mai jos vorbesc despre cădea lui Lucifer din ceruri. „Nelegiuirea” s-a găsit în el și el „a păcătuit”. Ce dezvăluie folosirea acestor cuvinte aici, în acest context, despre existența Legii morale în ceruri?
Ezechiel 28:15,16
„15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. 16 Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare”.
Atât „nelegiuirea”, cât și „ai păcătuit” sunt termeni folosiți aici, printre noi, oamenii. Dar Scriptura a folosit aceiași termeni pentru ce s-a întâmplat în ceruri, într-o altă parte a creației. Acest lucru ar trebui să ne spună ceva despre ce există în ceruri, precum și pe pământ.
2. „Deci, ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: «Să nu poftești!»” (Romani 7:7). Cum a putut să existe aceeași noțiune în ceruri, cel puțin în principiu, unde există, de asemenea, ființe morale – îngerii?
Ellen G. White explică: „Voia lui Dumnezeu este exprimată în preceptele Legii Sale sfinte, iar principiile acestei Legi sunt principiile Cerului. Cea mai înaltă cunoaștere la care pot ajunge îngerii este cunoașterea voinței lui Dumnezeu, iar îndeplinirea voinței Sale constituie slujirea cea mai înaltă în care se pot angaja cu toate puterile lor.” – Ellen G. White, „Cugetări de pe Muntele Fericirilor”, p. 109
Cer, pământ – nu contează: dacă Dumnezeu are ființe morale, El va avea o lege morală în virtutea căreia să le guverneze, iar călcarea acelei Legi, în cer sau pe pământ, este păcat.
De ce noțiunea de Lege morală este inseparabilă de cea de ființe morale? În absența acelei legi, ce ar defini ce este și ce nu este moral?
Post-ul [duminică, 7 noiembrie] Legea în cer apare prima dată în Studiu Biblic.
