[miercuri, 13 octombrie] Poporul Lui special

 

 

Este greu pentru noi, astăzi, să înțelegem cum arăta lumea antică în timpul călătoriei poporului Israel prin pustie. Dacă imperii mari au venit și au trecut lăsând în urmă doar ruine, și poate nici pe acelea, ce am putea ști, peste milenii, despre numeroasele popoare păgâne mult mai mici care au trăit în aceeași zonă cu poporul Israel?

 

Nu prea multe; dar ceva tot știm: aceste popoare erau înrădăcinate în păgânism, în politeism și în unele practici cu totul degradante, care includeau sacrificarea copiilor. Încearcă să-ți imaginezi cât de degradată și de rea poate fi o cultură sau o religie încât oamenii să le facă așa ceva propriilor copii, și aceasta în numele unui oarecare dumnezeu!

 

Nu este de mirare că, în toată istoria Israelului antic, iarăși și iarăși, Domnul Și-a avertizat poporul să nu urmeze practicile națiunilor din jurul lui. „După ce vei intra în pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveți să faci după urâciunile neamurilor acelora” (Deuteronomul 18:9).

 

Și aceasta pentru că Dumnezeu chemase această națiune pentru un scop special. Intrând în legământ cu Dumnezeu, ei trebuiau să fie un popor deosebit, un martor, pentru lume, despre Dumnezeul care a creat cerurile și pământul – singurul Dumnezeu.

 

5. Cum este rezumată relația de legământ dintre Dumnezeu și Israel în versetele următoare? Cum trebuia să se vadă credincioșia lor față de legământ în felul de oameni care ar fi trebuit să devină? Ce lecții putem extrage pentru noi înșine?

 

Deuteronomul 26:16-19

„16 Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui. 18 Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui 19 şi îţi va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie, şi vei fi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ţi-a spus.”

 

Cât de semnificativ este faptul că Moise începe aceste patru versete prin cuvântul „astăzi” – altfel spus, chiar acum, din nou, Dumnezeu îți poruncește să faci aceste lucruri (și repetă ideea în versetul 17). El le poruncise și până atunci să facă astfel, de aceea pare că le amintește că este nevoie să se reangajeze chiar în acel moment, din nou, să fie credincioși, sfinți și un popor deosebit, ceea ce reprezenta motivul central al existenței lor ca popor al legământului. Ei erau singura națiune care Îl cunoștea pe adevăratul Dumnezeu și care știa cum dorea El să trăiască oamenii. La propriu vorbind, ei nu doar că aveau „adevărul prezent”, ci și trebuiau ca, prin felul lor de a fi, să întruchipeze acel adevăr până
ce Isus, „Adevărul” Însuși, urma să vină (Ioan 14:6).

 

De ce ideea de a ne angaja „astăzi” față de Dumnezeu și față de cerințele  legământului Său este relevantă și pentru noi, „astăzi”?

 

 

Post-ul [miercuri, 13 octombrie] Poporul Lui special apare prima dată în Studiu Biblic.