[joi, 5 august] Marea luptă în viața personală

 

 

După cum știm din lectura relatării (Geneza 39:11-20), Iosif are de suferit din cauza deciziei sale bazate pe principii. El este aruncat în închisoare. Ca proprietate a lui Potifar, ar fi putut să fie omorât pe loc, fără comentarii. Evident, Potifar nu a crezut-o pe soția lui, dar a trebuit să-și apere reputația luând atitudine. Și totuși, în ciuda circumstanțelor îngrozitoare, Scripturile spun că „Domnul a fost cu Iosif” (Geneza 39:21).

 

Viața pe planeta Pământ nu este dreaptă. Binele nu este întotdeauna răsplătit și răul nu este întotdeauna pedepsit. Totuși, există și o veste bună: Iosif poate să găsească odihnă, chiar în închisoare fiind, pentru că Dumnezeu este cu el. El ar fi putut să mediteze la nedreptatea pe care o suferise, să se retragă în sine și chiar să renunțe la Dumnezeu.

 

7. Ce face Iosif în timp ce se află în închisoare? Cum relaționează cu cei din jurul lui?

 

Geneza 39:21–40:22

„21 Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. 22 Şi mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor. 3 Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. 4 Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă. 5 Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. 6 Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti. 7 Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” 8 Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” 9 Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. 10 Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi. 11 Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.” 12 Iosif i-a zis: „Iată tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sunt trei zile. 13 Peste trei zile, Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta. 15 Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” 16 Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.” 20 A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi şi a scos afară din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: 21 pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui Faraon, 22 iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. 23 Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat”.

 

În temniță, Iosif are de-a face cu realitatea, nu cu idealul. El creează legături; îi ajută pe ceilalți, chiar dacă relațiile în închisoare erau departe de idealul pe care trebuie să și-l fi dorit. Iar Iosif nu este mai presus de situație: el cere ajutor și se face vulnerabil. Îi cere ajutor paharnicului, atunci când îi interpretează visul.

 

8. Care este perspectiva generală asupra relațiilor pe care Pavel o prezintă în Efeseni 6:1-13?

 

Efeseni 6:1-13

„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. 2 „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – 3 „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ”. 4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. 5 Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. 6 Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. 7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, 8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. 9 Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului. 10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul”.

 

Relațiile noastre sunt reflexii în miniatură ale marii lupte dintre Dumnezeu și Satana, care răcnește ca un leu, de-a lungul veacurilor. Prin urmare, aceasta înseamnă că nu există relații perfecte. Fiecare relație trebuie să aibă o dinamică de creștere, iar Satana are un mare interes în a folosi toate relațiile noastre – în special pe cele mai apropiate – în avantajul său, pentru a ne răni și pentru a zădărnici voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Putem fi recunoscători că nu suntem lăsați să ducem bătăliile acestea de unii singuri. Cuvântul lui Dumnezeu definește care sunt principiile pentru relațiile noastre. Promisiunea Lui de a ne da înțelepciune (Iacov 1:5) se extinde și la relațiile noastre. Și așa cum a fost cu Iosif, El promite să fie și cu noi, când relațiile noastre se dovedesc a fi dificile.

 

Gândește-te la făgăduința lui Dumnezeu din Iacov 1:5 și ia-ți un moment să te rogi pentru înțelepciune în relațiile tale. Cum cauți să fii deschis la îndemnurile Duhului Sfânt în timp ce relaționezi cu acești oameni?

 

 

Post-ul [joi, 5 august] Marea luptă în viața personală apare prima dată în Studiu Biblic.