[miercuri, 14 iulie] Ipocrizia

 

 

Un ipocrit (sau fățarnic) este cineva care se preface, care vrea să pară că este cine de fapt nu este. Termenul este folosit de șapte ori în Matei 23, într-un discurs prin care Isus îi face să roșească în mod public pe cărturari și pe farisei, conducătorii religioși ai iudeilor (Matei 23:13,14,15,23,25,27,29). Evangheliile ni-L prezintă pe Isus ca fiind Cel care le oferă har și iertare desfrânaților, vameșilor, prostituatelor și chiar ucigașilor, dar care nu manifestă nicio înțelegere față de cei fățarnici (vezi numeroasele referințe suplimentare în Matei 6:2,5,16; 7:5;
15:7-9; 22:18).

 

5. Citește Matei 23:1-13 și fă o listă cu patru caracteristici principale ale unui fățarnic menționate de Isus.

 

Matei 23:1-13

23 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. 5 Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi, 6 umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi, 7 le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’ 8 Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. 9 Şi ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. 10 Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12 Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. 13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.

 

Isus le asociază fariseilor și cărturarilor patru caracteristici. În sistemul iudaismului din primul secol î.Hr., fariseii reprezentau aripa religioasă conservatoare. Ei erau interesați de legea scrisă și orală și accentuau puritatea rituală. La capătul celălalt erau saducheii, un grup de lideri în mare parte bogați, adesea asociați cu clasa preoțească de elită. Ei erau foarte elenizați (adică vorbeau limba greacă și erau foarte familiarizați cu filozofia greacă) și nu credeau în judecată sau în viața de apoi. I-am descrie ca fiind liberali. Ambele grupări erau vinovate de ipocrizie.

 

Potrivit lui Isus, noi suntem ipocriți dacă nu facem ceea ce spunem, dacă facem ca religia să fie mai grea pentru ceilalți fără să aplicăm aceleași standarde la noi înșine, dacă vrem ca alții să aplaude zelul nostru religios și cerem onoarea și recunoașterea care Îi aparțin doar Tatălui nostru ceresc.

 

Indiferent cât de tăioase și la obiect erau cuvintele Lui, implicarea lui Isus față de cei pe care i-a numit fățarnici a fost, negreșit, plină de dragoste și de grijă, chiar și pentru ei.

 

„O milă dumnezeiască s-a arătat pe fața Fiului lui Dumnezeu când a aruncat o lungă privire de regret asupra templului și apoi asupra ascultătorilor Lui. Cu vocea înecată de durere și de lacrimi amare, a exclamat: «Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!»” – Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 620

 

Nu trebuie neapărat să fii un lider religios ca să te faci vinovat de genul de fățărnicie pe care Isus îl condamnă vehement aici. Cum putem învăța să vedem ipocrizia în noi, dacă este, și cum putem scăpa de ea?

 

 

Post-ul [miercuri, 14 iulie] Ipocrizia apare prima dată în Studiu Biblic.