[miercuri, 16 iunie] Credința lui Avraam (II)
Recitind Geneza 15:6, putem vedea că diferitele traduceri au redat termenul ebraic hasab cu „a socoti” sau „a considera” (NTR).
Același termen este folosit în alte versete din cărțile lui Moise. O persoană sau un lucru este „socotit”, sau „considerat”, ceva ce în realitate nu este. De pildă, în Geneza 31:15, Rahela și Lea afirmă că tatăl lor le „privea” (considera, socotea) ca niște străine, deși ele erau fetele lui. Zecimea leviților este „socotită” [considerată, văzută] ca „grâul care se ia întâi din arie”, deși, evident, zecimea nu este totuna cu grâul (Numeri 18:27,30).
4. Cum este exprimată ideea aceasta în contextul jertfelor?
Leviticul 7:18
„Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina”.
Leviticu 17:1-4
„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Iată ce a poruncit Domnul: 3 «Dacă cineva din casa lui Israel junghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră, 4 şi nu-l aduce la uşa cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său”.
În Leviticul 7:18, verbul hasab este tradus cu „a se ține în seamă”. Dacă o anumită jertfă (precum cea de mulțumire) nu era mâncată până în a treia zi, își pierdea valoarea și „nu i se va ține în seamă celui ce a adus-o”, adică nu mai era socotită în beneficiul lui. În pasajul acesta se vorbește despre o situație în care o jertfă este „ținută în seamă” în avantajul păcătosului (compară cu Leviticul 17:1-4), care apoi stă înaintea lui Dumnezeu neprihănit. Dumnezeu îl socotește pe păcătos ca neprihănit, deși omul este, de fapt, păcătos.
5. Meditează puțin asupra acestui adevăr minunat, și anume că, în ciuda greșelilor noastre, suntem socotiți, sau considerați, neprihăniți în ochii lui Dumnezeu. Scrie în cuvintele tale ce crezi că înseamnă acest lucru.
Marele adevăr că suntem declarați neprihăniți nu în virtutea vreunei fapte pe care o putem face, ci doar datorită credinței în ceea ce a făcut Isus pentru noi este cuprins în expresia „neprihănire prin credință”. Totuși, aceasta nu înseamnă că, în vreun fel, credința noastră ne face neprihăniți, ci, mai degrabă, că ea este mijlocul prin care primim darul neprihănirii. În esență, aceasta este frumusețea, taina și slava creștinismului. Tot ce noi, creștinii, credem ca urmași ai lui Hristos își are rădăcinile în acest adevăr minunat. Prin credință, noi suntem socotiți neprihăniți în ochii lui Dumnezeu. Tot ceea ce urmează, cum ar fi ascultarea, sfințirea, dezvoltarea caracterului, dragostea, ar trebui să izvorască din acest adevăr de o importanță capitală.
Cum i-ai răspunde cuiva care caută să fie creștin, dar „nu se simte neprihănit”?
Post-ul [miercuri, 16 iunie] Credința lui Avraam (II) apare prima dată în Studiu Biblic.
