[duminică, 18 aprilie] Iehova și legământul cu Avraam

 

 

„Domnul i-a zis: «Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Haldeea, ca să-ți dau în stăpânire țara aceasta»” (Geneza 15:7).

 

Uneori, numele sunt ca niște mărci înregistrate. Ele devin atât de strâns asociate în mintea noastră cu anumite caracteristici, încât atunci când le auzim evocăm imediat trăsăturile respective. De exemplu, ce aspecte îți vin în minte când te gândești la următoarele nume: Albert Einstein, Martin Luther King Jr., Gandhi sau Dorca? Fiecare nume este asociat cu anumite caracteristici sau idealuri.

 

În timpurile biblice, oamenii din Orientul Apropiat acordau o mare importanță semnificației numelor. „Evreii s-au gândit întotdeauna la un nume ca la ceva care indica fie trăsăturile personale ale celui care primea numele, fie gândurile și emoțiile celui care dădea numele, fie circumstanțele inerente la momentul când era dat numele.” — „The SDA Bible Commentary”, vol. 1, p. 523.

 

Când a intrat pentru prima dată într-o relație de legământ cu Avraam, Dumnezeu S-a făcut cunoscut patriarhului sub numele de Iehova (YHWH, tradus cu „Domnul” [Geneza 15:7] și care se pronunță Yahwé).

 

Numele YHWH apare de 6 828 de ori în Vechiul Testament. Pare să fie o formă a verbului hayah, „a fi” la trecut, prezent și viitor, iar în cazul acesta ar însemna „Cel veșnic”, „Cel care există”, „Cel care există prin Sine” sau „Cel care trăiește veșnic”. Atributele divine care par să fie subliniate prin titlul acesta sunt existența prin Sine Însuși și credincioșia. Ele arată spre Domnul ca fiind Dumnezeul cel viu, Sursa vieții, în contrast cu zeii păgânilor, care nu existau în afara imaginația celor care se închinau la ei.

 

Dumnezeu Însuși explică semnificația numelui Iehova în Exodul 3:14: „Eu sunt Cel ce Sunt.” Semnificația aceasta exprimă realitatea existenței necondiționate a lui Dumnezeu, sugerând și stăpânirea Sa peste trecut, prezent și viitor.

 

Domnul, sau Iehova, este de asemenea numele personal al lui Dumnezeu. Identificarea lui Iehova cu Cel care l-a scos pe Avraam din Ur face referire la vestirea legământului lui Dumnezeu cu el în Geneza 12:1-3. Dumnezeu vrea ca Avraam să-I cunoască numele, deoarece numele acela dezvăluie aspecte ale identității Sale, ale naturii personale și ale caracterului Său, iar din această cunoaștere putem învăța să ne încredem în făgăduințele Sale (Psalmii 9:10; 91:14).

 

Când te gândești la numele Iehova sau îl auzi rostit, ce trăsături îți vin automat în minte? De dragoste, de bunătate și de grijă, sau de teamă, de strictețe și de disciplină? Ce gânduri îți vin automat în minte când te gândești la numele Isus?

 

 

Post-ul [duminică, 18 aprilie] Iehova și legământul cu Avraam apare prima dată în Studiu Biblic.