[duminică, 27 septembrie] Prima școală

Deși o grădină nu ne face să ne gândim la o sală de clasă, acest lucru este absolut logic dacă este vorba de o clasă ca Edenul, care era plin de bogățiile neîntinate ale creației lui Dumnezeu. Este greu să ne imaginăm din perspectiva noastră, de azi, cât de multe lucruri trebuie să fi învățat acele ființe necăzute, instruite direct de Creatorul lor, în acea „sală de clasă”, într-o lume necăzută!

 

1. Ce observi în legătură cu scopul lui Dumnezeu în crearea, așezarea lui Adam în grădină și faptul că a fost pus la lucru?

 

Geneza 2:7-23

„7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam[a] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu. 8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[b] ţării Havila, unde era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[c] şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[d]. 14 Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braţ era Eufrat. 15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“ 18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“ 19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. 21 Aşa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat: „În sfârşit, aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din bărbat””.

 

Dumnezeu i-a făcut pe bărbat și pe femeie după chipul Său și le-a dat o casă și o muncă, o activitate cu rost. Când te gândești la dinamica relației dintre învățător și elev, este un ideal de relație. Dumnezeu îi cunoștea aptitudinile lui Adam, pentru că El îl crease. El îl putea învăța pe Adam, știind că omul își putea atinge potențialul deplin.

 

Dumnezeu i-a încredințat responsabilități, dar a dorit pentru om și fericire. Și probabil că un mod de a-i dărui fericire a fost încredințarea de responsabilități. Cine nu simte satisfacție, fericire, când i se încredințează responsabilități și le împlinește cu credincioșie? Deoarece cunoștea inima lui Adam și știa de ce avea nevoie ca să prospere, Dumnezeu i-a încredințat misiunea de a avea grijă de grădină (Geneza 2:15). Este greu pentru noi, cei care cunoaștem doar o lume a păcatului și a morții, să ne imaginăm ce presupuneau munca lui și lecțiile pe care Adam le-a învățat în timp ce lucra și păzea căminul lor, grădina.

 

În Geneza 2:19-23, Dumnezeu îi creează lui Adam tovarăși din lumea animală, și o creează și pe Eva, ca soție a lui. Dumnezeu știa că Adam avea nevoie de tovărășia și ajutorul unei persoane egale cu el, așa că a creat o femeie.

 

De asemenea, Dumnezeu știa că omul avea nevoie să fie în strânsă relație cu Creatorul lui, așa că a creat în Eden un spațiu special în cadrul grădinii. Toate acestea stau ca o mărturie despre planul lui Dumnezeu în ce privește creațiunea și despre dragostea pentru omenire. Fiind atât de departe de Eden, este greu să ne imaginăm cum trebuie să fi fost, dar este un exercițiu de imaginație interesant.

 

Deși suntem departe de Eden, încă putem învăța lecții din natură. Care sunt acestea și cum putem beneficia când le interpretăm prin prisma Scripturii?

 

 

Post-ul [duminică, 27 septembrie] Prima școală apare prima dată în Studiu Biblic.