[luni, 17 august] Cum i-a tratat Isus pe oameni

Obiectivul lui Isus a fost să scoată la lumină tot ce era mai bun în oameni. Chiar și atunci când circumstanțele erau neobișnuit de dificile, El a răspuns cu mult har. Luca a consemnat faptul că „se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui” (Luca 4:22), iar Ioan spune că „harul și adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17). Modul în care îi aborda Isus pe oameni era dezarmant. Cuvintele Sale pline de har atingeau corzile sensibile din inimile lor.

 

2. Ce cuvinte pline de speranțe le-a spus Isus sutașului roman și cărturarului iudeu?

 

Matei 8:5-10

„5 Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga 6 şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. 9 Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare”.

 

Marcu 12:34

„Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări”.

 

Afirmația lui Isus despre comandantul militar a fost revoluționară. Gândește-te cum trebuie să se fi simțit acel ofițer de carieră când Isus a afirmat că nici în Israel nu a găsit o astfel de credință, dar și cărturarul iudeu când Isus i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Isus a avut capacitatea de a evidenția ce era mai bun în oameni. Există puține lucruri care reușesc să deschidă inima omului față de Evanghelie cum o face un compliment. Caută ce e mai bun în oamenii din jurul tău și arată-le că îi apreciezi.

 

3. Ce îndemnuri primim în următoarele texte despre împărtășirea credinței și relația noastră cu alți oameni?

 

Isaia 42:3

„Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr”.

 

Coloseni 4:5,6

„5 Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. 6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia”.

 

Efeseni 4:15

„…ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”.

 

Cuvintele noastre încurajatoare și pline de har au o influență pozitivă în viața altora. Cuvintele profetice ale lui Isaia Îl descoperă astfel pe Isus: „Trestia frântă n-o va zdrobi” și „mucul care mai arde încă nu-l va stinge”. Isus a fost atât de milos, încât a avut grijă să nu rănească fără rost pe cineva care de-abia venise la credință sau să stingă cel mai mic tăciune al credinței în inima cuiva.

 

De ce modul în care spunem ceva este la fel de important sau chiar mai important decât ceea ce spunem? Ești de acord cu următoarea afirmație: „Adevărul este adevăr, iar oamenii trebuie să-l primească așa cum e sau să-l respingă”?