[duminică, 26 aprilie] Scriptura ca normă
Încă de la început, adventiștii de ziua a șaptea s-au considerat a fi poporul Cărții, creștini care credeau în Biblie. Pentru a afirma principiul Sola Scriptura (doar Scriptura), noi trebuie să recunoaștem autoritatea unică a Bibliei. Doar Scriptura este norma principală pentru teologia noastră și autoritatea supremă pentru viață și doctrină. Alte surse, precum experiența religioasă, rațiunea omenească sau tradiția, sunt subordonate Bibliei. De fapt, prin principiul Sola Scriptura s-a intenționat să se asigure autoritatea Scripturii, care să fie ferită de dependența de biserică și interpretarea dată de aceasta, și excluderea posibilității ca standardul de interpretare să vină din afara Bibliei.
1. De ce spune Pavel „să nu treceţi peste «ce este scris»”? De ce este acest punct atât de important pentru credinţa noastră?
1 Corinteni 4:1-6
”Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2 Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. 3 Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. 4 Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu. 6 Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste ce „este scris” şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.”
A nu trece peste ce este scris nu exclude informațiile provenite din alte domenii de studiu, precum arheologia biblică sau istoria. Alte domenii pot aduce mai multă lumină asupra unor aspecte biblice și asupra contextului unor pasaje din Scriptură și astfel ne pot ajuta să înțelegem mai bine textul biblic. Totodată, nici nu este exclus ajutorul pe care îl primim din alte resurse în misiunea de a interpreta Biblia, ca, de exemplu, lexicoane, dicționare, concordanțe și alte cărți și comentarii. Totuși, pentru o interpretare corectă a Bibliei, textul Scripturii are prioritate înaintea tuturor celorlalte aspecte, științe și ajutoare adiționale. Alte puncte de vedere trebuie să fie evaluate cu atenție din perspectiva Scripturii ca întreg.
Ceea ce afirmăm cu convingere prin principiul Sola Scriptura este că, dacă apare un conflict în interpretarea credinței noastre, atunci doar Biblia are autoritatea care întrece și judecă orice altă sursă sau datină bisericească. Noi nu ar trebui să trecem peste sau să fim împotriva a ceea ce stă scris în Biblie. Creștinismul adevărat și convingător și predicarea Evangheliei depind de un angajament puternic față de autoritatea Scripturii.
„Doar Scriptura este adevăratul domn și stăpân al tuturor scrierilor și învățăturilor de pe pământ.” – Martin Luther, Luther’s Works, vol. 32: Career of the Reformer II, ed. Jaroslav Jan Pelikan, Hilton C. Oswald și Helmut T. Lehmann, pp. 11–12
Citește Faptele 17:10-11. Ce informații ne aduc aceste versete despre întâietatea Scripturii?
